Si eu sunt din Verdea…

 

Este o constatare? Nu, este un strigat aproape disperat al unei femei nascute in Verdea si care crede ca acest lucru este o onoare, aceea de a fi verzan.

Totul incepe prin anii 1968, in acea perioada cine nu il cunostea pe Filimon Neculai, zis “Tapu’”, care avea casa pe paraul Verzii, langa Floarea lui Rau si Dragomir?… Tapu’ era un barbat inalt, bine facut, cu ochi albastri, putin roscovan, un barbat frumos, cu mult lipici la femei. Era istet, dar cam laudaros. Se ocupa cu de toate: era mandatar pentru taiat haragi sau alte munci, iar uneori lua oamenii din Verdea si ii ducea la lucru contra unui procent din ce primeau. Era si achizitor de fructe de padure, mere padurete, nuci verzi, borhot de prune pentru fabrica de conserve din Tecuci, toate acestea aducandu-i bani frumosi. In concluzie, era un om tare descurcaret pentru timpurile acelea. Uneori la chefuri scotea teancuri de bani cu care se lauda si apoi dadea de baut la toata lumea. Oamenii din sat, dar si copiii, il pretuiau pentru ca prin el localnicii puteau face rost de banii necesari traiului zilnic. Copiii erau bucurosi si ei, se catarau prin toti nucii de pe dealurile Verzii, culegeau nucile verzi si le vindeau lui Tapu’ cu 3 lei kilogramul, facand si eu un ban de buzunar.

Tapu’ mai avea un frate, pe Ghita Filimon, care locuia in Pralea. Porecla de Tapu’ ii era atribuita datorita apetitului sau pentru femeile frumoase. Nu era casatorit, datorita firii sale usuratice avusese mai multe casatorii, in urma carora ii ramasesera doi baieti: Ionel de 13 ani si Nicu de vreo 15 ani, amandoi baieti frumosi si isteti. Baietii erau singuri si cresteau iepuri in podul grajdului, neavand alta grija decat joaca, iar tatal lor nu ii punea la nici o munca. Aveau un caine frumos, Codache, care ca un om se urca pe scara podului de vreo 5 metri, se ducea la iepuri, se juca cu ei si apoi cobora pe aceeasi scara.

Costica Dabija era padurar in sat si locuia cu chirie la Floarea lui Rau. La nunta lui Vasile Giaboc, cand a fost nas, a venit si sora lui din Ghimicesti, Marascu Sanica. Sanica, femeie frumoasa si apriga, trecuse si ea prin doua casatorii anterioare si isi pastrase numele ultimului sot. Crescuse cu patru frati in casa, tatal lor, Gheorghe Dabija, secretar communal in Fitionesti, murise de tanar. Mama Sanicai, Zamfira, femeie dintr-o bucata, isi crescuse copii cum putuse. Sanica era atat de apriga, ca se batea in parte cu fratii sai sau cu alti baieti din sat si nu ezita sa puna mana pe ciomag la batai.

La nunta Sanica si Tapu’ s-au cunoscut, s-au placut si in aceeasi noapte au fugit impreuna. Se temea de furia fratelui sau Costica, care nu avea o parere buna despre Tapu’. Au ramas impreuna, nu s-a mai putut face nimic, Sanica s-a dus la Ghimicesti, si-a adus bagajul si s-a mutat la Tapu’. Tapu’ era indragostit de Sanica, avand bani ii cumpara orice voia, asigurandu-i un trai imbelsugat. Dragostea lor a fost rasplatita prin nasterea unui copil, o fata. Tapu’ avand doi baieti isi dorea foarte mult o fata. La nastere, asistata de Banita Stefana, zisa “mosica Stefana”, Sanica nascu acasa. La vederea fetei, lui Tapu’ i-au dat lacrimile. De bucurie a plecat la Bufetul lui Re, a trantit un teanc de bani pe tejghea si a dat de baut la toti. Tot de bucurie, a promis ca va face o cumetrie ce nu s-a vazut in Verdea niciodata.

Si asa a fost: a adus din Tecuci un taraf de 12 lautari, cel mai vestit din zona. A fost o cumetrie cum nu si-a inchipuit satul vreodata. A fost invitata aproape toata lumea, bautura si mancarea fiind dintre cele mai alese si cat pofea fiecare. Pe la mijlocul petrecerii, cand majoritatea satenilor erau cu chef, din nimic a izbucnit o bataie generala. Timp de 10 minute se bateau toti: barbatii intre ei, femeile intre ele.

Costica Dabija, invitat special de cumnatul sau Tapu’, in timpul bataii juca pe masa si chiuia. Bataia a luat sfarsit asa cum incepuse, s-au impacat cu totii si au dat-o iar pe chef. Fetei i-au pus numele de Mariana. Fire apriga, Sanica nu s-a adaptat in familia lui Tapu’. Cu baietii nu a putut sa aiba o legatura de suflet, a fost mai mult o mama vitrega.

Dupa nasterea fetei, casnicia a inceput sa schioapete, au aparut certuri, iar intr-o zi cand Tapu’ era plecat in tara, Sanica a vorbit cu Ion Cosor si noaptea, cand baietii erau si ei plecati la Racoasa, a incarcat tot ce avea Tapu’ si a plecat cu caruta la Movilita, unde se mutase mama ei. Pentru a se razbuna, Sanica, determinata de mama ei, a dat fata in adoptie la o familie din Marasesti, la varsta de 6 luni. Cu toate ca mama lui Tapu’, Magdalina Filimon, o femeie frumoasa si foarte gospodina, l-a sfatuit pe Tapu’ sa nu se mai impace cu Sanica, acestia s-au impacat in mai multe randuri, au mai avut o fata, pe Adina, pe care Sanica si mama ei au dat-o iar in adoptie.

Traiul cu Sanica l-a afectat mult pe Tapu’, o iubise si o iubea tare mult, dar neintelegerile au dus la o despartire totala. Pe Tapu’ l-a suparat despartirea si a inceput decaderea putin cate putin.

Mariana a fost data in adoptie la familia Parvu Alexandru si Ioana din Marasesti, o familie de oameni muncitori. Despartirea de parinti, de mama care te-a nascut, de tatal bun, este pentru fiecare copil o tragedie si un chin. Cat era mica, Mariana nu si-a dat seama, dar cand a crescut pe la 10 ani, a inceput parca sa simta nevoia de a fi in familia ei buna. Ar fi vrut parca sa fie la Verdea, cu tatal sau Tapu’, cu mama sa Sanica. Ar fi vrut sa aiba o familie in care parintii sa fie fericiti, iar copiii la fel. Nu le-a reprosat nimic parintilor adoptivi, dar totusi legatura de sange ar fi vrut sa fie reala. Tare si-ar fi dorit sa isi revada bunica de la Verdea, pe Magdalina Filimon, pe bunicul si unchii de la Verdea, pe fratii vitregi.

Mariana crescu in Marasesti, se facu o fata frumoasa, semnand mult cu tatal sau Tapu’. A terminat liceul din oras si a lucrat la mai multe locuri de munca. L-a cunoscut pe Vasile Garleanu, un baiat tare de treaba, frumos, muncitor, cu care s-a casatorit. Au facut doi copii, o fata inginer proiectant si un baiat. Dupa Revolutie, au plecat in Italia, unde sunt si astazi, si-au facut o casa frumoasa in Bizighesti si o stare materiala buna. Urmeaza si cursurile unei facultati de drept, are o familie frumoasa, dar priveste de multe ori cu nostalgie in urma. Pe la 23 de ani a fost vizitata de Neculai Filimon, tatal sau bun, dar revederea nu a fost ceea ce se astepta Mariana. Tapu’ era stingher cu ea, se vedea ca regreta mult ca a fost data in adoptie si se simtea vinovat.

Timpurile si vremurile au trecut, dar sufletul Marianei parca a ramas tot pustiu intr-un ungher secret. Tanjeste inca dupa familia sa de sange, dupa rudele sale din Verdea. Tapu’ a imbatranit, nu s-a implinit material, s-a imbolnavit, iar pe patul de moarte vorbea mult de copii lui, in special de Mariana. Regreta mult ca Sanica nu i-a inteles marea dragoste pe care i-o purta. Regreta ca nu a stiut si nu si-a dat silinta sa tina familia unita, sa isi fi facut o casa frumoasa la Verdea, unde sa ramana copiii sai. Uneori ii dadeau lacrimile si spunea:

• Unde sunt fetele mele, unde este Mariana, sa imi dea un pahar de apa pe patul de moarte?… Mor singur, fara copiii mei, fara fetele mele! Doamne ce mult am gresit in viata! Vor putea ele sa ma ierte?…

Intr-o dimineata il gasira mort pe Tapu’, era cu capul plecat spre usa, cu ochii deschisi, parca isi astepta fetele sa isi ceara iertare, parca o astepta pe Mariana de care fusese asa de bucuros la nastere. Il ingropara modest, in contradictie cu ce fusese el odata. La scurt timp, o tragedie lovi familia lui Tapu’, Nicu, baiatul lui cel mare, care locuia la Bucuresti, pe fondul unor certuri si accese de gelozie, a fost injunghiat de sotia sa si omorat. Cei doi copii ai lor au fost luati sa fie crescuti de Ionel, fratele mai mic. Nicu a fost adus si ingropat la Verdea, moartea lui violenta zguduind satul.

Sanica s-a maritat din nou la Buzau, cu Mitan Victor, si au doi copii. Traieste si astazi la cei 82 de ani.

 

Mariana, la cei 53 de ani, nu vrea decat sa isi descopere rudele din partea lui Filimon Neculai din Verdea. Vrea sa ii cunoasca pe verisori, nepoti, rude. Nu vrea sa le ceara nimic, ci doar sa le ofere iubirea si pretuirea sa. A intrat din intamplare pe grupul nostru “Sat Verdea” si si-a descoperit originea si isi cere dreptul de a se inscrie in grup. Cere ajutorul membrilor grupului pentru a-si gasi rudele. Pe Facebook o gasiti cu numele Garleanu Mariana. Desi nu a stat decat 6 luni in Verdea, se considera o fiica a satului, chiar daca nu si-a vazut rudele in cei 53 de ani, iar pe tatal sau bun Tapu’ doar o data in viata, acum 30 de ani. Sa-i uram “Bine ai venit printre ai tai!” si sa o ajuta sa isi gaseasca rudele!