ANI 75 prinsesera satul Ghimicesti în plin avânt al „realizărilor” epocii. Localitatea viticola, de-a lungul istoriei sale își trăia prin oamenii sai soarta. Era plină de viață, copii mulți umpleau vara drumurile prăfuite ale satului și iarna derdelușurile de lângă sat. Locuitorii toți unul și unul se împărțeau in munca la CAP la viile din jurul satului și la fabricile din Panciu. Unii se numeau ceapisti iar alții mai cu „moț ” se numeau muncitori. Toți aveau un scop, acela de a-și întreține familiile de a-și realiza o gospodărie frumoasa. Între cei ce lucrau la CAP și muncitori era o anumită animozitate. Și unii și alții erau oameni de toată isprava în frunte și cu spor la muncile câmpului și tot în frunte la locurile de muncă. Uitau de toate când se întâlneau de sărbători sau duminica în sat, iar distracțiile care aveau loc erau de toată lauda. Dansul pe masă era unul din manifestările sătenilor după ce în prealabil dădeau pe gât câțiva litri buni de vin mai ales la nunti. Glumele, poantele care se puneau la cale între consăteni caracterizau voioșia și dorul de distracție a celor din Ghimicesti. În acei ani la Panciu, din Ghimicesti își găsiseră de lucru, Toader Ciobanu la SMA, Istudor Dabija, Ion Ancuța, Gurica Ancuța, Gheorghe Butan la construcții. Plecau dimineața cu autobuzul de 6 și se întorceau seara la 17. Cu ei mai erau navetiști din Fitionesti și călători din zonă. Într-o seară la venirea acasă, după urcarea în autobuz, Toader Ciobanu mai hâtru din fire lua o bucată de hârtie și scrise mare pe ea, HOT MINCINOS SI PUTUROS și fără să se observe o agață cu o sarma de spatele lui Istudor Dabija care era pe culoar. Istudor se plimba cu hârtia prin autobuz fără a bănui nimic. Cei din autobuz citeau și mureau de râs. Istudor se uita cu mirare la cei din jur la veselia lor in jurul lui și nu bănuia nimic. Unii mai hazlii.
– Ce faci nea Istudore, așa este?
Istudor s-a dat jos la cimitir și a pornit spre casă împreună cu cei din Ghimicesti. Pe drum veselie mare, oamenii din sat care treceau râdeau și ei. A ajuns acasă, la el erau soția, doamna Iacob și tanti Jenica lui Grigore Dabija. Cele doua au început să rada la vederea lui Istudor și a ce scria pe el. Nicuta observa hârtia.
-Ce ai pe spate omule.
Rupse hârtia și i-o arată. Acu pricepu Istudor de ce râdeau oamenii, ajunsese de rasul lor.
A doua zi în stație le spuse.
– Pai bine mai, eu nu știam de ce râdeți voi, dar când am ajuns acasă trei doamne au râs de mine și ele și eu nu știam ca voi mi-ați pus PECETEA în spate, am sa va coc și eu nu aveți grijă, și nu a uitat.
A găsit un șarpe pe șantier și l-a pus în geanta lui Ion Ancuța. Când la masă acesta a dat să scoată mâncarea a dat de șarpe a țipat atât de tare ca s-a auzit la un Km și apoi a rupt- o la fugă. Cei de acolo au râs de s-au prăpădit. Pe Toader Ciobanu avea ciuda cel mai tare. S-a gândit el mult, apoi într-o dimineață a luat o mână de ” făină de carii” dintr-un lemn putred l-a rugat pe Gheorghe Butan să-i distragă atenția lui Toader Ciobanu, a luat borcanul cu mâncarea lui și a amestecat făina de carii. Acesta nu bănuia nimic a plecat la SMA și la 10 s-a apucat sa mănânce fasolea prăjită din borcan. Chiar se lăuda cu fasolea. Pe la 11 îl apuca niște crampe și o durere de burtă îngrozitoare. Nu se mai putea abține, fugi în vie cu pantalonii în vine, apoi reveni și apoi iar și iar. La autobuz era galben la față și nu stătea bine pe loc ca fugea la WC din gara. Istudor le povesti celor din jur ce ii făcuse, toți începură sa râdă de se țineau de burtă.
– Ce faci Toadere, vezi sa nu uiți sa te ștergi, vezi sa dai pantaloni jos la timp, ca altfel….
Istudor Dabija era satisfăcut, se răzbunare, Toader Ciobanu a plecat pe jos acasă, trei zile nu a venit la muncă, când a venit la autobuz Istudor cu haz îl întreabă.
– Ei cum a fost Toadere, îmi mai pui PECETEA?
Au râs cu toții, erau oameni care țineau la glumă. Acesta era spiritul satului și al zonei.
