Cuvânt înainte : Nu sunt un om bogat material deși a fi bogat nu este o rușine, din contra, sau nu mi-aș putea permite. Am avut privilegiuli de a efectua o călătorie în Dubai, meritul nu este al meu ci al fiului meu Dragoș și al soției sale Alina care lucrează în acest minunat oraș. Meritul este și al nostru, eu și soția care cu eforturi am crescut niște copii deștepți care și-au găsit un drum frumos în viața, iar băiatul meu, cele doua fiice, nora, ginerii și nepoți sunt cea mai de preț bogăție a noastră.
Puțin comod, conservator, cu un grad de teamă de avion eram ferm hotărât sa nu „onorez” invitația făcută cu orice ocazie de băiatul meu. De ziua mea, puțin euforic am promis fiicei mele Cătălina ca sunt de acord sa plec în Dubai. Pe loc fata a dat telefon lui Dragoș care a luat biletele dus întors online. Nu am mai putut face nimic cu toate ca voiam sa renunț și acum, zarurile fuseseră aruncate. Pe 16 martie pe la ora 10 am plecat din Berceni cu ginerele Madalin și fiica mea la Otopeni. Am ajuns aici, am făcu demersurile necesare și iată-ne eu și soția așteptând cu emoții și curiozitate îmbarcarea. Până atunci cu un card Gold ne-am dus la Business Lounge servind câte ceva. Soția care știa trăirile mele vad ca dispare și îmi aduce 100 mg de whisky cu gheață.
– Bea, o sa te simți mai bine și zborul va fi mai ușor.
Am dat pe gât băutura și deodată am devenit alt om, voios și chiar „viteaz”.
Ne-am îmbarcat în avionul companiei WIZZ AIR, un avion cu condiții decente, cu un personal tare amabil. Cu puțină teamă și curiozitate am decolat din București, avionul a luat înălțime iar eu am aplicat ceia ce spunea colegul Marian Cazan.
– Nicu, când vei decola de la sol gândește-te că, cu cât va urca avionul spre cer cu atât vei fi mai aproape de Dumnezeu care te va ocroti.
Avionul a luat înălțime, priveliștea de pe geam era superbă, se vedeau orașele peste care treceam, apele ca niște șerpi uriași, pădurile de un verde aprins. Când avionul era deasupra norilor aveai impresia ca esti izolat și ai pierdut contactul cu pământul. Apoi norii au dispărut, a apărut soarele iar imaginile care se etalat îți tăiau respirația. Vedeai lanțuri de munți acoperite de o zăpadă albă strălucitoare în bataia soarelui, îți venea să întinzi mâna sa faci un bulgăre de zăpadă. S-a întunecat, avionul din când în când trecea prin turbulente atmosferice, atunci parcă inima bătea mai repede și gândul îți zbura la cine știe ce. Am vizionat filme pe telefon, am mai discutat și iată ca ni se anunță că ne apropiem de Dubai. Ce nerăbdare, întunericul nopții a fost spart brusc de o mare de lumini strălucitoare, o imensitate, eram deasupra orașului Dubai. Cu mici imperfecțiuni am coborât pe aeroport. Plecat de la câteva grade din București și frig, aici erau 28 de grade, ce schimbare. În aeroport după controalele de rigoare am ieșit din incinta, băiatul meu întârziase, vedeam în jur o lume noua, o lume orientală, totul luminat în jur, totul curat cu multe flori, era o atmosfera ca de primăvară la noi, arabi îmbrăcați în alb întregeau peisajul.
A ajuns și Dragoș, bucuria revederii a fost mare, ne-am suit în mașină un Mustang roșu decapotabil și hai la drum. Am luat la cunoștință cu niște drumuri perfecte din centrul orașului, două autostrăzi cu șase benzi pe mijlocul urbei întruchipa perfecțiunea în trafic. Clădirile imense cu reclame viu luminate îmi sagetau privirea. În Dubai timpul este cu 2 ore peste al nostru. Ajuns la un apartament dintr-un bloc de 32 de etaje nepotul Carol sculat din somn, după ceva timp de nevedere la un an al sau a început sa plângă cu tărie la vederea a doi străini care eram noi. De a doua zi străinii i-au devenit cei mai buni prieteni, aproape de nedespărțit. E frumos să-ți revezi fiul, nepotul și frumoasa nora după un timp îndelungat. După multe discuții ne-am culcat într-o atmosferă de iunie nu înainte de a degusta mâncarea gustoasa locală. De a doua zi urma sa vizitam orașul, am adormit greu, gândurile au luat-o razna.
M-am trezit în zori, am ieși la balcon iar panorama orașului m-a impresionat și mai mult. În jur blocuri înalte te înconjoară ca niște giganți din alte ere. Dubai această oază în mijlocul deșertului nu are cum sa nu te facă sa te gândești ca ai privilegiu de a fi într-un oraș al viitorului, totul este ireal de frumos de organizat. Am vizitat mai întâi Burj Khalifa cea mai înaltă clădire din lume 828 de metri, 160 de etaje. Cuvintele pentru a descrie această minune a lumii sunt de prisos. Burj Khalifa se înaltă ca un ghimpe uriaș din aur din nisipul deșertului. El străpunge cerul albastru cu vârful sau ascuțit și dacă ești la baza lui trebuie să dai mult capul pe spate, pe lângă el pari un fir de nisip în deșert.
Seara la o cină la un restaurant de lângă Burj Khalifa în care niște coaste de miel pregătite autohton făceau toți banii am fost martor a două evenimente deosebite. Mai întâi proiecțiile colorate cu tot felul de figuri de pe Burj Khalifa te făceau să-ți ții respirația. Parcă erai într-o călătorie în viitor, Burj Khalifa își arăta măreția și splendoarea în totalitate. Aproape ireal ceia ce vedeam. Când s-a terminat aceste proiecții fantastice au început într-o muzică extraordinară jocul jeturilor de apa care se mișcau în ritmul muzicii în lacul mare din fața la Burj Khalifa.
Îmbinate cu jocurile de lumini te făcea sa crezi ca trăiești în altă lume, o lume de basm, o lume care ai vrea sa fie tot timpul în imaginea ta – gândeai ca acesta este paradisul. Muzica și imaginile apei te răscolesc emoțional, nu știai dacă sa plângi, sa râzi, sa stai serios. În jurul acestor minuni ale lumii lume peste lume de toate naționalitățile lumii. În umbra magnificului Burj Khalifa imensul Dubai Mall își cerea și el dreptul la celebritate.
Cele 1200 de magazine ale sale te face sa crezi ca ești într-un oraș mare. În Mall temperatura te face sa te gândești că ești în România. În interior te izbesti ca de un zid de Dubai Aqvarium o mare de apă în deșert. Imens, plin de apă și de viață da un aer deosebit. Pentru o clipă te crezi în mijlocul oceanului unde pisici de mare uriașe, rechini tigri imenși, pești de toate felurile sunt gata sa te mănânce din tunelul de apă de deasupra capului. Barca de sticlă, crocodilii uriași și tot felul de vietăți întregesc călătoria vizuală.
În Dubai nu poți sa nu vizitezi Miracle Garden o imensă gradina de flori, un adevărat eden floral cu mirosuri și frumuseți care te fac sa crezi ca raiul a coborât în mijlocul deșertului. Tot felul de figuri din flori te fac sa trăiești basmele copilăriei.
Safari în deșert.
O zi călduroasă, la ora 15 un 4×4 Toyota alb ne așteaptă la bloc. Șoferul un arab tare simpatic, îmbrăcat traditional în alb cu un turban maiestuos, pe nume Taric. Într-o oră am ieșit din Dubai iar la periferie am văzut case vechi ale locuitorilor din zonă. Case patratoase dar curate și frumoase. Am pătruns în peisajul desertic al locului.
Cât vezi cu ochii nisip și iar nisip foarte fin de culoare rosiatica. Am oprit într-un campus negustoresc de unde am cumpărat suveniruri. De aici întinderea deșertului pare un lucru infinit, vezi unde începe dar nu știi unde se termina. Parcă intri pe o poarta a trecutului privirea îți e ocupată de simetria dunelor nesfârșite iar aerul uscat te înconjoară nemilos în timp ce nisipul fin îți întra în ochi și gură. Taric un profesionist convins a început să-și arate măiestria, drifturile pe marginea dunelor de nisip imense făcute la limita răsturnări te blocau emoțional. Toți cei din mașină au trăit săriturile în gol ale mașinii cu teamă și țipete.
Imensitatea deșertului te copleșește și te înfioară. În deșert o mulțime de mașini cu turiști. Mersul mașinii în viteză cu mare risc te face sa te gândești ca viata este relativă și o trăiești la maxim. Ce frumusețe sălbatică, rasufli ușurat ca ai scăpat, se face o pauza pentru poze. Se insereaza , soarele o minge de foc care strălucește și mai tare, ne îndreptăm spre un camping beduin într-un loc în mijlocul deșertului, noaptea cu luna plina face atmosfera de basm, focuri mari mărginesc tabăra.
Pe jos covoare persane viu colorate cu mese joase pline de bucate alese înconjurate de perine moi pe care sa te așezi. Spectacolul este grandios, dansatoare corpolente dansează provocator în ritmul muzicii orientale. În întunericul deșertului parcă ești în 1001 de nopți. Tatuaj Hena pentru sotie oferit de nora și încheiem o seară minunată. La întoarcere acasă discutăm cu Taric, este tare mândru de țara lui, de cei ce o conduc de emir.
În fiecărei zi am mers la plajă la marginea orașului în Golful Persic. Apele calde, curate de culoare azuriu te încântă. Pe plajă locuri de oameni foarte bogați și de oameni obișnuiți, auzi vorbindu-se toate limbile pământului cu predominare limba rusă.
Ici și colo destul de mult auzi și frumoasa limba română. Femei musulmane îmbrăcate din cap până în picioare fac baie așa. În jur femei frumoasei din toată lumea îți încântă ochii. Rusoaice blonde, africane negre ca tuciul cu forme voluptoase te fac sa înțelegi de ce Dumnezeu a creat femeia. Privirea nu trebuie sa fie prea stăruitoare astfel intri în conflict cu legea locală. Pe unde te duci politețea este la ea acasă, va rog, ma scuzați, toate în limba engleza sunt cuvinte care definește politețea în tot sensul ei. Nu-ți permiți sa ridici glasul, sa faci scandal, sa furi, sa faci alte infracțiuni, legea este atât de drastica ca în proverbul românesc,, frica păzește „bostanaria”. Politia se vede rar, este în schimb multă politie care nu se vede. Aici este ca pe vremea lui Vlad Țepeș la noi, poți sa lași portofelul, geanta cu bani, telefonul undeva departe de tine și nimeni nu va îndrăzni sa ți-l fure. EAU e printre tarile cele mai sigure din lume. Pe plajă am lăsat la vedere în cărucior gentuta cu bani și acte la 100 metri de plajă, tot acolo am găsit-o. Soția a uitat telefonul la dus pe plajă peste o ora tot acolo era. Cata ordine și disciplina . Pe șoselele lor din când în când vezi mașini Duster românești. Oricum contrastul este evident între luxul exorbitant al unor bogați și forța de muncă ( pachistanezi, africani, vietnamezi). În oraș totul verde și frumos, orașul plin de palmieri și flori în umbra clădirilor de dincolo de nori.
Dimineața mai ales vinerea, glasul impunător al imanului te invita la slujba. Popor credincios în Alah, cu principii sănătoase, cu moschei frumoase te fac sa-i admiri pe acești oameni din aceasta parte a lumii binecuvântată de Dumnezeu sau Alah.
Pe șoselele Dubaiului vezi cele mai frumoase și scumpe mașini din lume. Zilele de vacanță au trecut prea repede, a venit și ziua plecării, seara conduși de Dragoș, Alina și nepot ne-am îmbarcat spre București. O vacanță de vis pentru care îi multumim lui Dragoș, Alina și Carol. Ajuns la 2 noaptea la Otopeni am fost așteptați de Madalin, ne luase frigul și somnoroși am ajuns la el acasă. A doua zi am plecat la Gara de nord sa iau trenul spre Vaslui. Ce decepție, gara arata ca atunci când eram elevi la Băneasa, chiar poate mai rău. Același peisaj sumbru, pe jos dale sparte și ciobite, la chișee casiere plictisite, chioșcuri puse alandala cu covrigi vechi. Ce contrast cu ceia ce am văzut cu o zi înainte, cauți un WC, ți se spune ca sunt rezervate pentru ucrainieni, dacă găsești unul, mirosul pestilential îți taie respirația, o matroana oachesa se uita de sus la tine și te întreabă dacă vrei hârtie. Ce departe suntem de civilizație ea de noi și noi de ea.