Viorel Diaconu, un om, un medic de exceptie…

Pentru fiecare din noi, satul in care te-ai nascut este un loc sfant, locul unde sunt ingropati mosii si stramosii tai, poate parintii… Este locul copilariei tale, e cel mai frumos loc de pe pamant, e locul pe care nu-l uiti niciodata, care are un loc aparte in sufletul tau. E locul originii tale, e locul de care prin fire nevazute esti legat pe vecie.

Daca vezi Tisita, nod de drumuri important, si intentionezi sa o iei pe unde a fost surghiunit Alecu Russo, la Soveja, statiune renumita pe timpuri, nu trebuie decat sa lasi in dreapta statuia impunatoare a Ecaterinei Teodoroiu si sa nu aplici motto-ul de pe statuie “Pe aici nu se trece!”, ci sa o iei drept inainte pe o sosea bine asfaltata. Cum treci de bariera, privirea iti este atrasa de maretia Magurii Odobestilor, iar apoi te intampina orasul Panciu.

Nu accepti invitatia de a vizita Crama Domneasca a lui Stefan Cel Mare si trecand de oras dai de localitatile viticole Straoane si Muncelu, locul unde s-au purtat unele din cele mai sangeroase lupte ale anului 1917. Pe negandite, te izbesti vizual de o padure seculara de fagi si stejari, verde si frumoasa, care te ameteste. Padurea face loc unei sosele a carei serpentine coboara brusc, ca mersul unui sarpe urias. Mergi incet cu masina si nu te mai saturi de frumusetea copacilor din jur, de maretia acestora, de vaile prapastioase, de racoarea emanata de aerul curat. Aceasta este Valea Campului. Lasi in urma valea mirifica si satele Varnita, Repedea, iar tinand soseaua care se strecoara pe langa raul Susita, printre terenuri agricole, la poalele dealului impadurit Momaia ajungi in satul Racoasa. Satul, cu multe case frumoase, curat, te intampina cu o anumita ospitalitate. Iar biserica, caminul cultural, primaria, scoala, se detaseaza prin distinctia lor.

Racoasa este satul oamenilor gospodari si mandri, asezat pe valea fermecatoare a Susitei, nu departe de satul lui mos Ion Roata (Campuri), dar nici de Marasti, unde prin mausoleul din localitate poti trai istoria asa cum a fost. Racoasa este satul in care a inceput istoria vestitei balade populare Miorita, unde isi gasesc locul versurile “Pe-un picior de plai / Pe-o gura de rai…”. Satul Racoasa a dat in existenta sa multi oameni de valoare. De aici au ajuns: judecatori, procurori, ofiteri, invatatori, profesori, ingineri, economisti, juristi, avocati, medici veterinari si nu in ultimul rand medici umani.

Din categoria medicilor s-a detasat Viorel Diaconu, Seful Sectiei la Spitalul Clinic de Urgenta Sfantul Ioan din Bucuresti. Viorel s-a nascut in 1959, in comuna Racoasa, aducand o bucurie in plus familiei Vasile si Sofia Diaconu. Cine era mai mandru ca ei, prin cei doi feciori, Ghita si Viorel?… Vasile Diaconu sau Vasile a lu’ Ilinca, era un Moromete al satului Racoasa. Ca si acesta, era un taran tare harnic, un auto-didact, nu stia sa minta, cinstit, privea omul in ochi direct, iar privirea lui parca te dezarma. Un taran tare destept, inteligent, dar si exigent cu baietii lui. Ii placea mult viata militara, facuse armata la Radiolocatie la Galati si ii placea sa discute despre traiul de militar. In sufletul lui ar fi vrut ca unui din baieti sa se faca ofiter. Pe langa preocuparile din agricultura, s-a ocupat si cu stuparitul, avand in aceasta preocupare o sursa de a asigura material bunastarea familiei si finantarea vietii de studenti la medicina a celor doi baieti.

Sofia, sotia lui Vasile, putea fi asemuita prin sacrificiu cu Smaranda lui Creanga, cu multe calitati in plus. Femeie foarte evlavioasa, si-a inchinat toata viata supremului scop ca baietii ei sa ajunga medici si nu unii oarecare, ci medici vestiti. Credinta mare in Dumnezeu a ajutat-o sa razbata mai usor in viata. O mama mai mandra ca mama Sofia nu exista in lume, in discutiile ce le purta ce se mai mandrea cu baietii ei… Pentru ei ar fi fost in stare de orice sacrificiu, chiar de sacrificiul suprem. O vedeai muncind de dimineata pana seara, vanzand borcane de miere si alte produse apicole, numai sa aiba bani sa isi poata intretine copiii la facultate. Ea si Vasile au alcatuit o familie tare armonioasa si i-au invatat pe baieti ce inseamna respectul, munca cinstita, dragostea de oameni, dragostea in familie, dragostea de locurile natale, dragostea de meseria pe care ti-a dat-o Dumnezeu. Amandoi tare mai erau multumiti de baietii lor, simteau ca nu au muncit degeaba, iar baietii nu i-au dezamagit ci din contra, le-au purtat principiile sanatoase si frumoase pe oriunde au fost, facand cunoscut numele Diaconu.

Viorel urma cursurile Scolii Generale Racoasa, iar pana in clasa a 8a a fost premiant. Cu mare placere si drag isi aminteste de invatatoarea Savu Maria, de la care nu de putine ori mai lua cate o chelfaneala, care mai tarziu i-a prins bine. Mult respect le poarta si dascalilor Ciolan Mandita, Voicu Domnica, Bran Nicolae, Belu Florica. Dupa un examen exigent, urmeaza cursurile Colegiului National Alexandru Ioan Cuza din Focsani, unde isi mentine acelasi standard inalt de invatatura. A fost singurul din Racoasa care a facut un liceu teoretic, majoritatea elevilor erau directionati catre licee industriale, pentru a avea o meserie in cazul in care nu reuseau la facultate. Luand exemplu de la fratele sau mai mare, Ghita Diaconu, un om deosebit dar si un medic la fel, caruia ii placea mult desenul, se pregateste asiduu si dupa un alt examen foarte greu, reuseste la Facultatea de Medicina Iasi, pe care o absolva cu rezultate foarte bune. Era singurul student la medicina din comuna, facand ca mandria parintilor sai sa fie maxima, dar si cea a consatenilor.

Copilaria lui Viorel Diaconu a fost o copilariei ca a oricarui copil din Racoasa. Era parte la multe nazdravanii, multe nestiute de parinti, iar cele aflate nu ramaneau nepedepsite pentru buna indrumare a acestuia, mai ales din partea tatalui, in aceste situatii mama fiind intermediara in aplanarea conflictului. Atat in scoala generala cat si la liceu, era intr-o competitie continua, aceea de a fi printre primii.

Viorel participa la multe ispravi cu prietenii sai Nelu Mihaila, Dorel Chiper, Ionel Gosav si altii. El nu a uitat cum Nelu Mihaila impreuna cu alti copii au aruncat in fantana ratele unei vecine, care le-a scos moarte, iar cei in cauza au incasat dupa merit. Viorel, un copil obisnuit de taran, pleca cu vacile pe islazul din dealul Bolnavoiu, pleca de acasa cu o traistuta in gat, in care mama ii punea ceva de mancare, iar el isi punea caietele si cartile pentru a-si face temele. Asa se invata pe acel timp. Ajunsi pe deal cu vacile, le dadeau drumul in ierburile verzi si mustoase, apoi se adunau mai multi copii si incingeau un fotbal de mama focului. Multe perechi de incaltaminte a mai rupt… Dupa fotbal, mancau ce aveau, apoi isi faceau temele sau citeau lectiile. Treceau la alte jocuri ale lor, le placea mult sa joace carti pe pedepse sau pe bobarnace. Intr-un astfel de joc, Viorel a incasat multe bobarnace de la Serb Viorel, iar cand acesta a pierdut si Viorel Diaconu trebuia sa ii dea mai multe bobarnace, le-a adunat toate intr-un pumn.

La scoala, jucau bunghi la peretele scolii. Intr-o zi, dupa un astfel de joc, cu multa galagie, au fost prinsi de profesorul Voicu, care i-a pus sa inghita nasturii. De sarbatori, Viorel batea satul cu ceata lui, la colindat si cu plugusorul, pentru a strange bani, mere si colaci. Iarna, de la lutarie pana la Nicu Cosor, faceau intrecere de sanii, ce copilarie fericita… De la pazitul vacilor, seara, obosit, ajungea acasa, ajuta pe parinti la treburi, intra in casa, mama aprindea lampa si la lumina ei isi termina temele.

Ajuns la Facultatea de Medicina din Iasi, principala sa preocupare a fost o perfectionare continua ca medic in devenire. Pana in anul 5 de facultate, vacantele le-a folosit pentru a-si ajuta parintii la muncile agricole. A facut in mai multe randuri practica la Dispensarul din localitate. Inca de cand era student medicinist, viata ii era coordonata de principii morale si profesioniste, la care tinea foarte mult, iar pentru apararea acestora era in stare de lucruri extreme.

Intr-un timp facea practica la Racoasa la Dispensar, aici era un asistent Popa care uneori credea ca detine mai multe cunostinte in domeniu, prin practica de zi cu zi. Intr-o zi avu loc o disputa verbala intre Viorel si Popa, pe teme medicale. Viorel avea de partea sa stiinta cartilor, iar Popa avea practica medicala. La un moment dat, Viorel, si el un baiat voinic, a fost angrenat intr-o disputa fizica ca in “7 Pacate”, care a ramas intre zidurile Dispensarului, si nu se stie cine a invins: stiinta sau practica.

Viorel Diaconu termina facultatea cu rezultate foarte bune, fiind repartizat in orasul Bacau, unde isi continua desavarsirea ca medic. Aici cunoaste pe sotia sa Carmen, si ea medic, o femeie de o modestie rara si de o frumusete sufleteasca deosebita, jumatatea perfecta pentru Viorel Diaconu. Din 1993 ajunge la Spitalul Sfantul Ioan din Bucuresti, iar aici devine seful sectiei Cardiologie.

Familia frumoasa a fost completata de doua fete deosebite, care au urmat carierele de medici ale parintilor, in prezent fiind in Germania. Tare le-a iubit bunica Sofia si tare mandra era de nepoatele sale.

Viorel Diaconu, cardiolog, face parte din lumea medicilor, o categorie aparte, o categorie de oameni deosebiti, care merita din partea tuturor un respect pe masura.

Daca cetatenii din Racoasa au un respect enorm pentru unii fii ai satului, cu siguranta mediul Viorel Diaconu este unul dintre acestia. Din functia de medic cardiolog a ajutat in a-si rezolva problemele medicale o multime de consateni. Viorel Diaconu nu a uitat niciodata originea de taran, chiar s-a mandrit cu aceasta. Nu i-a uitat niciodata pe parintii sai deosebiti, care l-au crescut si l-au tinut la facultate cu mari sacrificii, parintii care nu s-au lasat invinsi niciodata in viata si care au vazut in viitorul baietilor lor un scop suprem. Nu a uitat locurile mirifice ale satului, toate acestea ocupand un loc aparte in sufletul sau mare.

Intr-un an, Viorel Diaconu a venit de Paste la cimitirul satului. Aici lumea si-a lasat un timp mortii si s-au dus catre el, sa il salute si sa ii multumeasca pentru ce a facut pentru consatenii care i-au cerut ajutorul.

Parintii lui Viorel au plecat la Domnul, intai Vasile si apoi Sofia, buna lui mama. Dar au plecat multumiti de Viorel, de Ghita, de nurorile lor, de nepoatele lor, de cum si-au crescut copiii. Dumnezeu sa le odihneasca sufletele lor bune!

Daca ar fi sa intrebi unii din pacientii medicului Viorel Diaconu nu poate sa-ti spuna decat ca Viorel este un om care dincolo de functie patrunde in sufletul pacientului, este un medic cardiolog care patrunde in subconstientul omului pentru a descoperi si alte cauze ale bolii, de ordin psihic. Ca medic, devine un prieten al pacientului, care i se confeseaza cu relatiile familiale, cu relatiile exterioare. El considera ca un rol deosebit al bolilor de inima si vindecarea lor se gaseste in creierul omului.

Viorel Diaconu, daca a iubit ceva enorm, a fost in primul rand pe parintii lui minunati, familia lui deosebita, dimpreuna cu locurile natale din Racoasa. Legatura speciala a lui Viorel Diaconu cu satul natal este in primul rand legatura cu frumusetile zonei, cu cimitirul in care zac parintii lui dragi si mosii si stramosii lui, cu locurile unde a vazut lumina zilei, cu oamenii deosebiti ai satului. Viorel nu va uita niciodata aceste locuri, care sunt ca o icoana in sufletul sau.

Locuitorii satului Racoasa nu pot sa zica decat “Viorele”, nu “domnule doctor, nu “domnule Diaconu”, ci pur si simplu “Viorele, noi ne mandrim cu un om ca tine, care faci cinste satului nostru, noi nu iti cerem decat sa nu iti uiti originile, sa ajungi un om si mai mare si sa ne ajuti in continuare.”

 

Cu mult respect,

Satenii din Racoasa

 

 

P.S.: Sa nu uitam niciodata un bine facut. Povestea spune ca Gica Diaconu, fratele lui Viorel, si el medic renumit la Galati, a fost rugat de tatal sau Vasile sa ajute pe fata grav bolnava a lui Serban Pogan, un vecin al sau. Gica Diaconu a facut tot ce a fost omeneste posibil si a salvat de la moarte pe fata lui Serban. Acesta a mers la Vasile Diaconu si cu lacrimi in ochi ii spune:

– Vasile, baietii tai sunt niste Dumnezei!…

 

Dupa un an, Vasile gaseste caii lui Serban la o claie de fan pe care i-o stricase. Vasile ii atrage atentia lui Serban, iar dupa o disputa verbala, Serban ii zice:

  • Du-te in Dumnezeii matii, cu tot cu doctorii tai!

10 Replies to “Viorel Diaconu, un om, un medic de exceptie…”

  1. Oameni ca medicul Viorel Diaconu sunt tot mai rari ,pentru ca nu știu cum am ajuns (noi societatea) ca aproape dam premii la prostie,sau mai degrabă își iau singuri premiul chiar in ochii nostri!
    Cine sunt ei ignoranții ???
    Sunt recomandații ,de cele mai multe ori de părinți prea protectivi ,ori rude sus puse !
    Cu toate acestea însă iată ca avem uneori parte de satisfacția ca meritele se întorc sa răsplătească !
    O creștere buna ,cu ceva severitate și obișnuința cu munca de toate felurile creeaza respect ,responsabilitare si valori copiilor nostri!
    Viorel Diacono a ales sa dea valoare vietii si sa isi ia o mare responsabilitate pentru a o apara!
    Nu i-a fost usor dar rezultatul a rasplatit munca lui !
    Mi-ar place sa il cunosc ca om si sa ii multumesc pentru fiecare viata salvata indiferent ca unii ai uitat recunostinta!
    Daca va amintiti insusi ISUS cind a vindecat cei zece leprosi a primit doar o singura multumire,ceilalti uitasera deja!
    E minunat sa stii ca un medic se gindeste la inima ta cit la suflet devenind prieten cu posesorul,astfel invit sa ajunga la cauza! Multumiri,, inimosului”doctor Viorel Diaconu !
    Desi o sa spun o naivitate dupa cutirea acestui frumos articol scris asa de bine de Nicu Dabija am sa spun o naivitate si anume ;
    mi-ar place sa fiu pacientul unui asemenea om desi cu inima fizic stau foarte bine!
    Cele scrise a dezvaluit in mare OM pentru care nu numai cei din satul Racoasa pot fii mandri,dar si intregul judet Vrancea si chiar intreaga noastra tara!
    In fata unui asemenea OM sa ne inclinam cu respect si pretuire!
    Ii doresc viata lunga si sanatoasa!

  2. In numele meu și a familiei mele, mulțumesc domnului doctor Diaconu Viorel pentru că a salvat viața tatălui meu, Lupușor Tănăsache din Cîmpuri.
    Ne aplecăm in fața dumneavoastră domnule doctor și vă asigurăm de toată prețuirea noastră!
    Cu siguranță ne vom mai vedea în viitor, că de auzit ne auzim destul de des pentru indicații care îl mențin pe tatăl meu în cea mai bună formă!
    Vă dorim multă sănătate, dumneavoastră și familiei și să vi se întoarcă tot binele făcut pentru cei care vă trec pragul!
    Respect, prețuire și un gând bun, Gabi Tîlvăr și Lupușor Tănăsache

  3. Cuvintele scrise sunt putine pentru a reda pe omul și medicul VIOREL DIACONU, pe familia lui. Si el ca si părinții săi se mândrește mult cu fetele sale Irina si Cristina. Într-adevăr a fost si este „DUMNEZEUL” satului Racoasa si a zonei, din partea multor consateni nu pot sa spunem decât, îți mulțumim domnule doctor.

  4. Multumim domnule NICU DABIJA pentru frumosul articol, pentru aducerea in prim plan a unui om deosebit, VIOREL DIACONU. Lucrurile frumoase scoase in evidenta din Verdea si Racoasa ma face sa ma înclin si in fața dumneavoastră. Am copilărit cu Viorel si un copil mai perseverent ca el nu era în sat. Domnu Nicu, talentul de povestitor sa-l puneti într-o carte, am citit toate articolele si la unele emoția a fost atât de mare ca mi-au dat lacrimile lucru ce mi se întâmplă foarte rar. Cu stimă pentru Viorel si Nicu Dabija.

  5. Domnule doctor Viorel Diacono, inima dumneavoastra mare si generoasa va tine desigur la darorie!
    Cind veti citi aceste comentarii de multumire si pretuire sper din toata inima sa nu mai fie nicaieri acest virus dusmanul nostru de astazi iar dumneavoastra sa va bucurati de zile senine de odihna si voie buna!
    Asteptam cu pretuire si drag pentru tot ce ati facut in binele oamenilor sa aveti parte de o viata lunga si sanatoasa linga comorile familiei dv de mare calitate umana!
    Ma inclin in fata unui asemenea om si ma semnez;
    E.Dabija

  6. Am cpilarit cu Viorel aveam 6 ori 7anni mergeam la furat lucerna de laCAP ne puneam pe brinci sa nu ne vada paznicul si zmulgeam lucerna si o puneam in saci la un moment trecea Tetica Ilie Ciolan de la vinatoare crezind ca in lucerna erau epurasi a pus pusca la ochi si a vrut sa traga in acel moment Viorel cum ave obiceiul sa se asigure ca nu vine nimeni la vazut pe TETICA ILIE si a strigat nu trage ca nu sintem iepurasi va imaginati bietul om a scapat pusca din mina si uiteas am scapat cu viata

  7. Un prieten din copilărie
    Mihăilă.
    Nu iti spun domnule doctor ci pur si simplu prietene. Vreau sa te felicit pentru titlul de doctorand pe care l-ai obținut în Germania, în articol nu se specifica acest lucru. În sfârșit sa găsit cineva să-ți scrie meritele ce cu prisosință le meriți in principal medicale dar și umane. Cred ca om mai iubit ca tine nu există în zonă. Stiu ca ai vândut casa părintească, dar ai vanduto ca sa nu se risipească. Să nu îți uiți satul natal, satul in care esti cel mai iubit împreună cu fratele tau Ghiță. Poate la pensie candidez ca primar, sa aduci lumina si in acest domeniu, ne trebuie un primar ca tine.inca nu sa scris totul despre tine. Am vrea sa stim si date din medicina. Nu stiu cine este dl. Dabija, dar a scris frumos despre tine si familia ta cu mult har. Bravo si lui.

  8. Stimate doctor VIOREL DIACONU, VĂ PUN MEREU IN ACATISTUL DE LA BISERICA DIN RACOASA PENTRU A VA DA DUMNEZEU SANATATE ASA CUM MIATI DAT SI DUMNEAVOASTRA DE TRAIESC SI ACUM. AM FOST LA BUCUREȘTI SI AM VĂZUT DRAGOSTEA DE CONSATENI, DE MESERIE. SUNTETI UN ADEVĂRAT OM. NOI VA IUBIM MULT, NE MAMDRIM CU ADEMENEA CONSATEAN. AM AUZIT CĂ AVETI SI O FAMILIE FRUMOASA. MERG LA BISERICĂ DUMINICĂ AM SA VA APRIND O LUMANARE PENTRU DUMNEAVOASTRA SI FAMILIE SI UNAPENTRU PARINTII DUMNEAVOASTRA. STIU CE MANDRA ERA TANTI CU FECIORII EI. MULTUMESC SI CELUI CARE A AVUT INSPIRATIA SA SCRIE DESPRE ,,DUMNEZEUL MEU,, RESPECTIV DABIJA NICU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.