VERDEA SI UNII DIN EROII SAI…

Relatarile evenimentelor se datoreaza in principal unei personae deosebite din satul Verdea in varsta de aproape 90 de ani care a trait timpurile celui de-al doilea razboi mondial asa cum au fost ele peste sat. Persoana respectiva pe care o cunosc din copilarie, din modestie nu a dorit sa-i fac public numele dar ii multumesc foarte mult si ii apreciez dragostea de satul Verdea, de oamenii lui, de eroii sai dar mai ales apreciez tinerea de minte a acestor evenimente la varsta sa.

In timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial oamenii satului Verdea au trait timpuri extrem de grele. Majoritatea barbatilor in putere au fost mobilizati si au plecat la razboi. Au ramas acasa femeile si copii  care fara sprijinul lor  au trait clipe amare. Dupa mobilizare au inceput sa apara in sat instiintari de moarte care produceau mare jale. Vedeai in sat mame indurate de pierderea copiilor lor in razboi sau rapusi de boli si foame. Vedeai femei vadane tinere care parca isi pierdusera orice speranta de viata. Cata durere producea acest razboi nimicitor cate destine a frant. Era razboi, era foamete, era tifos. Din cauza acestor lucruri la 2, 3 case erau morti. Din cauza tifosului lui Neculai Hortolomei i-au murit 3 copii.

Totusi barbatii plecati din satul Verdea la razboi s-au dovedit a fi soldati viteji care au aparat cu piepturile lor interesele Romaniei. Plecati din sat, invatati cu greutatile vietii, neinfricati in lupta cu lupii si ursii au aplicat acelasi curaj si pe front, fiind buni camarazi si nu de putine ori si-au riscat viata pentru a salva un camarad. In urma razboiului satul Verdea era pustiit de oamenii sai buni. Satul a dat multi eroi pe care nu trebuie sa-I uitam niciodata. Cu mare respect ii amintim:

-SPATARU VASILE( doi copii)

-ION VALCU (un copil)

-VASILE BOACA (mort in muntii TATRA, patru copii)

-SARACUTU MANEA.

– NECULAI SPATARU (mort in Ceoslovacia)

-ION PUSCASU.

-POSTOLACHE GOGOI (doi copii)

-POPA TOMA (trei copii)

-VASILE RAU.

-NECULAI BURNICHI (trei copii)

– GHEORGHE BURNICHI.

– NECULAI COSTACHE (un copil)

-STOICA DIACONU (trei copii)

-STEFAN BOGIU.

-FILIMON DUMITRU.

-ION MARIN (un copil)

– GHEORGHE MARIN.

-BANITA GHITA.

-VASILE TANASE.(doi copii)

-TARLA MIHAILA(un copil)

-STEFAN NICULIU(trei fete)

-NECULAI DUDAN.

-STAN MILEA(trei copii)

-COSTICA PARASCHIV(patru copii) a venit din razboi fara un picior.

-NECULAI BLAGA, fara o mana.

-NEGOIESCU STOICA, impuscat in palma.

-SPATARU N VASILE, fara picioare.

T0ate persoanele mentionate sunt oameni de toata admiratia si pretuirea noastra. Povestea lui STOICA DIACONU din satul Verdea merita o atentie deosebita.

Diaconu Stoica impreuna cu familia sa locuiau in timpul razboiului la iesirea din sat spre PLATONU. Venirea razboiului il prinse pe STOICA DIACONU casatorit cu o familie stabila, el se casatorise din dragoste cu IOANA, o fata frumoasa si harnica din VERDEA, iar DUMNEZEU i-a binecuvantat cu trei copii sanatosi. Primul copil a fost VASILE, parintii tare s-au bucurat de nasterea baiatului, nasterea fiind in preajma anului nou i-au pus numele de VASILE. Apoi au venit pe lume FLORICA si CATRINA. STOICA DIACONU si IOANA erau multumiti de viata de familie si nu-si doreau decat sa-si creasca copii si sa-i dea la casele lor. Aveau o stare materiala buna. Dar razboiul a schimbat multe destine. In timpul razboiului STOICA primeste ordin de concentrare pe front. Primirea chemarii a insemnat pentru familia DIACONU o lovitura puternica. IOANA a inceput sa planga parca simtind ca plecarea sotului pe front putand aduce nenorociri in familie.

STOICA DIACONU, barbat curajos si cu capul pe umeri zise:

-Lasa IOANA ca nu sunt singurul care pleaca la razboi, ma voi duce si ma voi intoarce sanatos cu voia lui DUMNEZEU.

IN noaptea de dinaintea plecarii STOICA si IOANA nu au dormit deloc. S-au iubit, s-au sfatuit ce sa faca IOANA cat el este pe front, cate nu au vorbit. In zori STOICA s-a sculat si s-a dus in grajd la vitele sale, le-a dat mancare, le-a adapat, le-a mangaiat si cu glas trist:

-Mancati voi vitele mele ca eu stiu cand ma duc dar cand vin stie numai DUMNEZEU.

Se luminase bine, copii se sculasera si ei parca simtind zbuciumul parintilor. STOICA isi lua traista cu mancare si schimburi isi inbratisa sotia apoi trecu la copii, ii mangaie pe rand, la VASILE se opri si ii spuse:

-VASILE ai grija de mama si surorile tale, tu ramai stapanul casei.

IONA plingea in hohote, copii incepura sa planga si ei iar STOICA cu ochii in lacrimi se intoarse si le zise.

-Ramaneti sanatosi sis a ma intorc sanatos, se inchina si pleca. Copii si IOANA il petrecura cu privirea pana nu-l mai vazura. In acel moment cainele familiei, un ciobanesc frumos, la iesirea lui STOICA pe poarta a inceput sa urle, urlatul cainelui intristand si mai mult familia. Cu inima indoita, STOICA DIACONU a ajuns pe front, aici fiind repartizat in prima linie de razboi.

Om harnic, cu principii sanatoase de taran, cu dragoste de patrie, se obisnuieste bine cu viata de ostas, el era un bun camarad pentru cei din plutonul sau si nu ezita niciodata sa-si ajute camaradul de aproape. De astfel intre soldatii plutonului sau se creasera o camaraderie frateasca, luptau impreuna si se ajutau cu totii, isi imparteau mancarea, isi impartaseau gandurile. Nu de putine ori STOICA DIACONU povestea camarazilor cat de frumoase sunt tinuturile din satul VERDEA, ce familie frumoasa are ce copii cuminti si harnici i-a dat cel de sus.

Razboiul era in toi, luptele din ce in ce mai grele si sangeroase. La un atac al rusilor, terestru si aerian, plutonu lui STOICA a fost prins in focul luptei, un camarad al sau si el tata a patru copii cazu impuscat de un glonte, si ranit grav striga dupa ajutor. STOICA DIACONU nu a stat pe ganduri desi ajunsese in transeele plutonului a sarit peste parapetul santului si mergand taras a ajuns langa camaradul sau de pluton, l-a luat in spate si s-a indreptat catre pozitiile romanesti. Cand sa treaca santul la ai sai rusii au inceput sat raga spre el, o explozie a unui obuz a facut ca o schija sa-l nimereasca in gat si plin de sange cei doi s-au prabusit in sant. STOICA DIACONU era ranit de moarte si a apucat sa mai zica:

-Copii mei, vor ramane fara tata.

Strangand in mana o poza cu sotia si copii sai a murit.A fost decorat post morten iar camarazii sai l-au plans amarnic. Acasa IOANA si copii sai nu banuiau nimic , dar intr-o zi au primit instiintare ca STOICA DIACONU, a cazut eroic pe front. Vestea a naucit familia DIACONU si la casa odata fericita acum era jale mare. I-au facut cele de trebuinta iar cei trei copii isi plangeau tatal. VASILE avea zece ani iar CATRINA 2 ani. Cu  trei copii in ingrijire, cu barbatul mort pe front, viata IOANEI a devenit extrem de grea.

Razboiul s-a sfarsit, guvernul de atunci a hotarat sa ajute material vaduvele de razboi. Intr-o zi de luni vaduvele de razboi din VERDEA au fost chemate la PANCIU pentru a li se intocmi dosar de ajutor. Noaptea IOANA a invelit copii sai , i-a privit cu drag si s-a asezat langa ei, a inchis ochii si parca revedea viata frumoasa avuta pana la plecarea la razboi a lui STOICA DIACONU  care fusese un om bun si tare bine se impacasera. Cat de mult ii simtea lipsa , spre dimineata IOANA adormi, il visa pe STOICA al ei parca plutea pe o apa neagra cu o barca, el intinse mana si incerca sa o traga si pe ea, atunci ea se trezi plina de transpiratie. Isi facu cruce se scula isi pregati ceva merinde si pleca lasand copii in grija mamei sale FLOAREA. La poarta isi aduse aminte ca a uitat buletinul, se intoarse il lua, apoi privi cu drag  copii care dormeau fara griji si parca apasata de ceva necunoscut pleca la PANCIU. Rezolva cu dosarul de ajutor si cu celalante femei au iesit la ocazie si s-au suit intr-un camion spre VERDEA. Pe drum se gandea la STOICA cazut si ingropat pe pamanturi straine, se gandea la copii ei si a lui STOICA. Camionul opri la GURA VIERZII, femeile s-au dat jos din caroserie cum au putut. IOANA obosita s-a dat jos prin spatele camionului, dupa coborare s-a aplecat sa-si lege o nojita de la o opinca, in acel moment camionul dadu in spate , soferul nu o vazu, o izbi din plin si IOANA muri. Destinul mai lovi odata crunt familia DIACONU.

Jalea cuprinsese din nou familia DIACONU, copii orfani de tata isi plangeau acum si mama care please la cer poate sa-I fie in preajma lui STOICA. Inmormantarea IOANEI, a produs mult planset in VERDEA, in urma sicriului VASILE, SORICA  si CATRINA , orfani de ambii parinti nu stiau ce ii asteapta in viata. Orizontul lor era intunecat. La o saptamana de la inmormantare FLOAREA,mama IOANEI, de suparare moare, alta jale. Copii au fost dati la crescut unei rude, au crescut si si-au facut un rost in viata. VASILE a ramas in VERDEA si a intemeiat o familie cu urmasi de toata stima in VERDEA.

Eroii s-au dus, peste ei s-a asternut uitarea, dar generatiile actuale au obligatia morala sa nu-i uite si sa-i cinsteasca. Generatia actuala o generatie de oameni evoluati isi trage originile si din acesti eroi, ei sunt nepotii sau stranepotii celor cazuti si sunt cei care vor duce imaginea satului VERDEA  in lume.

  1. DE ZIUA INALTARII, DE ZIUA EROILOR, SA LE SPUNEM CA NU I-AM UITAT SI DUMNEZEU SA LE INALTE SUFLETELE IN RAI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.