IORGU CONACHE sau MOS IORGU

Copil fiind in satul Ghimicesti vedeam zi de zi pe mos IORGU, fratele bunicii mele POPA MARIA, zisa matusa MARIUCA, care in fiecare zi de vara merge pe CORHANA  cu vaca la pascut. Mos IORGU era la varsta de 75 de ani un batran tare simpatic. Nu prea inalt, dar bine legat, imbracat curat, cu ochi albastri ca cerul, cu o privire pierduta in trecut in care citeai trairi intense. Il vedeai toata ziua fumand cu multa patima, mustata sa frumoasa si alba era galbena de atata tutun. Placerea de a fuma dar si spiritual sau de a fi strangator  si a nu face risipa il facea ca din tigarile fara filtru pe care le fuma, in special NATIONALE, sa nu arunce nimic. Chistoacele ce ii ramaneau le srangea tacticos intr-o punguta  si apoi dintr-o bucata de ziar cu ele facea o noua tigara. Avea un glas patrunzator si putin repezit, dar dupa primele cuvinte iti dadeai seama de sufletul sau bun. Plecam uneori pe Corhana si treceam si pe la mos IORGU, ma puneam langa el si il admiram cum fuma cu atata placere in timp ce vaca lui pastea harnica langa el pe dealurile rapoase de langa GHIMICESTI. In seninatatea copilariei il intrebam uneori.

  • Mos IORGU, de ce fumezi mata asa de mult?

El dupa ce se incrunta putin si uitandu-se departe in timp imi spunea.

  • Apoi mai nepoate, multe am trait eu in viata si daca ma vezi in fata ta acum este ca am gasit un refugiu in tigari si am putut uita tragedia vietii mele, asculta .

Eu stateam nemiscat ca o statuie si ii sorbeam cuvintele.

IORGU CONACHE s-a nascut in 1899 in satul GHIMICESTI fiind al doilea copil a lui NECULAI CONACHE. Familia CONACHE din GHIMICESTI isi avea originea in boierii CONACHESTI din zona GALATI care cumparasera in urma cu o suta de ani un petic de mosie in satul SOLDESTI asa cum se chema satul in trecut. NECULAI CONACHE, om avut, era un barbat frumos cu glas patrunzator, din aceasta cauza I se mai spunea si “URLA”, iar la batranete avea niste sprancene tare stufoase. El a avut patru copii: DUMUTRU, IORGU, MARIA, ALEXANDRU.

De mic IORGU a fost un copil istet, ascultator si harnic. A ajuns un flacau frumos, iar starea familiei si calitatile lui il faceau droit de multe fete din zona.

Intr-o zi NECULAI CONACHE s-a dus in MOVILITA pentru rezolvarea unor problem personale, a trecut si pe la un prieten al sau, PISU,  om si el cu stare. Acasa a vazut-o pe fata acestuia ILEANA, fata frumoasa si cu avere si din vorba in vorba NECULAI si PISU au hotarat sa-si casatoreasca copii. In prima duminica au venit impetit si lui IORGU i-a placut mult de fata. A urmat o nunta tare frumoasa iar IORGU si ILEANA ajutati de parinti au facut o casa si erau fericiti. IORGU muncea cu mare drag  pamantul pe care il aveau iar ILEANA ii era mereu aproape. Din dragostea lor la un an de la casatorie ILEANA naste un baiat iar fericirea in familie era si mai mare. Parca nu-si mai doreau altceva decat sa fie sanatosi iar copilul sa creasca mare. In multe nopti IORGU si ILEANA se trezeau din somn si priveau cum doarme copilul si cata fericire le aducea. Apoi copilul incepu sa gangureasca, incerca sa  se ridice in picioruse, iar primele cuvinte spuse au fost….ta..ta..ta. Ce fericit era IORGU iar ILEANA era si ea parte la aceasta fericire. Seara cand venea acasa oboist lua copilul in brate si uita de toata oboseala. Copilul incepu sa faca primii pasi, intr-o zi de iarna friguroasa IORGU se scula in zori, privi cu drag cum copilul dormea langa ILEANA, curata soba de cenusa si aprise focul. Caldura acoperea incet frigul din casa, ILEANA  se trezi , se scula se langa copil se imbraca si impreuna cu IORGU iesi sa dea mancare vitelor ce le aveau in batatura. Patul in care dormea copilul era langa soba iar plita incinsa aproape de pat….Copilul se trezi singur, incepu sa scanceasca apoi in patru labe ajunse langa soba, se scula in picioare , se dezechilibra si cazu pe plita incinsa. Incepu sa tipe puternic iar in casa navali ILEANA urmata de IORGU care se repezi si lua copilul. Era prea tarziu, copilul avea arsuri puternice iar parintii disperati nu mai stiau ce sa faca. Copilul abia mai scancea iar la scurt timp muri. Moartea copilului a produs mare trauma lui IORGU si ILEANA, erau socati amandoi, inmormantarea a fost mai tragica si socul mai mare. IORGU nu mai intelegea viata, ILEANA  era atat de lovita emotional incat dupa inmormantare a refuzat sa mai manance si plangea incontinu. Dupa o luna ILEANA moare si ea iar IORGU traeste o noua tragedie, fericirea lui s-a transformat in tragedia care l-a marcat toata viata. Cu greu a trecut peste aceste evenimente, uneori voia sa se duca langa ILEANA si copilul lor, uneori parca viata nu mai avea nici un sens.

Dar a trecut peste toate, intr-o vreme a cunoscut o femeie pe GHIOCA ANICA zisa AURICA din FRECATEI mai tanara cu 20 de ani ca IORGU, cu care se casatoreste. Om bun la suflet, harnic isi consolideaza familia iar AURICA femeie gospodina este ceia ce-I lipsea lui IORGU. Apar si copii, mai intai VASILE apoi MARIA, ILEANA, ION, IOANA, TINCA, VICTORITA, TOADER(DOREL), NECULAI. Supravetuiesc timpului doar VASILE, care a avut o sora geamana, MARIA , ILEANA, NECULAI si DOREL. Al doilea razboi mondial a cuprins Romania si pustia locurile pe unde trecea. La 42 de ani IORGU este concentrat si trimis pe front, aici s-a dovedit a fi un bun soldat si apreciat de camarazii sai. Pe front a iesit in evidenta la IORGU calitatile sanatoase de taran iubitor de patrie. Chiar daca lupta contra rusilor tare ii era mila de copii si oamenii afectati de razboi. Vedea ororile razboiului, vedea copii ce umlaut flamanzi si goi. Intr-o zi de vara artileria lovi un sat de rusi, casele ardeau ca niste torte prinzand in ele femei, batrani si copii. Ceia ce vedea IORGU ii aducea aminte de copilul sau. In inaintare ajunse ajunse langa o casa in flacari, langa ea o mama, rusoaica plangea in hohote incercand cu disperare sa patrunda in casa cuprinsa de flacari de unde se auzeau glasurile ingrozite a doi copii. Scena impresiona soldatii romani, dar nimeni nu indraznea sa salveze copii. Atunci IORGU CONACHE isi lepada armele isi incheie haina si fara a tine cont de viata sa  sparse usa si disparu in casa. Dupa cateva minute cu hainele fumegand IORGU aparu cu cei doi copii in brate care aveau mainile incolacite dupa gatul sau. Gestul sau amuti pe soldatii de fata, mama copiilor se repezi sa ia  cei doi copii care nu-si mai dadeau drumul de IORGU, ii simtise sufletul sau bun. Femeia rusa stragand copilul cel mic in brate si cu celalant de mana, plangand in hohote se duse la IORGU ii lua mana si o saruta zicand:

  • Spasiva, spasiva omul lui Dumnezeu

IORGU isi retrase mana miscat de gestul femeii si spuse ca nu a facut ceva maret ci doar ceia ce trebuia sa faca orice om cand vede un copil in asa situatie. Pentru gestul sau a fost felicitat de camarazi si superiori iar soldatii din jurul sau si ei cu lacrimi in ochi isi infreptau gandurile catre copii lor ramasi in tara. IORGU se gandea la copilul sau care cazuse pe plita si parca prin fapta sa isi salvase propriul copil. Luptele au continuat si cu mai multa inversunare. Regimental sau ajunse pana la ODESSA, rusii au atacat fulgerator unitatea lor si dupa lupte inversunate au fost luati prizonieri. Existenta lui IORGU CONACHE din GHIMICESTI incepea un nou calvar, au fost dusi in prizonierat intr-un lagar la despaduriri, aici viata era extrem de grea. Foametea si bolile au luat multe vieti din randul prizonierilor. Avand o constitutie robusta IORGU reusi sa supravetuiasca, conditiile de trai erau insuportabile, paduchii din lipsa igienei mergeau ca furnicile pe prizonieri si numai cu un fier de calcat ii mai puteau sa-I omoare de pe camasile pe care le purtau. Acasa AURICA si familia nu stiau ce se intampla cu IORGU, fusese dat disparut pe front apoi intr-o zi au primit instiintare ca este prizonier de razboi in RUSIA, bucuria a fost mare si au multumit lui DUMNEZEU ca este in viata si speau sa-l vada venind acasa. Dupa sapte ani si jumatate de prizonierat IORGU este trimis in ROMANIA, iar intr-o zi de primavera ajunse in PANCIU si de aici a plecat pe jos  spre GHIMICESTI. Dup ace a trecut apa ZABRAUTULUI, in fata satul GHIMICESTI se intindea mai frumos ca niciodata. Pe IORGU dupa noua ani il podidira lacrimile, acasa cand se trezira cu IORGU bucuria a fost imensa, plangeau si se bucurau toti ai casei. IORGU s-a integrat in noul regim, a conceput noi copii, a muncit cu aceasi harnicie la C.A.P. si el si sotia sa. Si-au crescut cu dragoste copii. Tanti AURICA ca mama de gemeni avea darul de a vindeca de deochi sau de scrinteala. Timpul s-a derulat cu bune si rele pentru familia CONACHE iar in 1985 IORGU CONACHE moare lasand in urma sa multe regrete.

DUMNEZEU sa te ierte IORGU CONACHE sis a te aseze acolo unde iti este locul dupa sufletul sau bun.

P.S. Cei din GHIMICESTI iti vor purta o vesnica amintire si te vor cinsti ca un erou ce ai fost. Ma uitam zilele trecute unde a locuit mos IORGU si am vazut un steag tricolor in curte, tare mandru ar fi fost IORGU CONACHE cu un steag al ROMANIEI in curte prin grija fiului sau DOREL.

 

 

 

 

 

 

 

98 Replies to “IORGU CONACHE sau MOS IORGU”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.