Manstirea Mosinoaiele si Sfantul Sau….

Cum treci de orasul Panciu si viile care il inconjoara, soseaua asfaltata te duce pe dealul Chicirii la vale. De la poalele acesteia gasesti un indicator care te avertizeaza ca la 22 de kilometri la stanga se gaseste Manastirea Mosinoaiele. Urmand traseul pe o sosea proaspat asfaltata, dai de primul sat al comunei Fitionesti, Manastioara. Apoi pe dreapta, peste Zabrauti, zaresti satul Ghimicesti, treci repede peste Holbanesti si ajungi in satul Fitionesti. De-a lungul comunei, casele frumoase sunt oglinda harniciei locuitorilor ei, vestiti prin podgorii si livezile de pruni.

 

La marginea satului asfaltul face loc unui drum forestier bine pietruit, care se intinde ca un sarpe pe langa paraul Zabrauti. Nu mergi decat 1 kilometru si alt indicator micut te pune in tema ca la 2 kilometri la stanga se afla Glod. E un loc unde un monument modest arata ca aici a murit Ecaterina Teodoroiu, eroina de la Jiu, fiind ranita pe Dealul Secului, langa Muncelu.

Iti vezi de drum, amutit parca de frumusetile poienilor si padurilor, de livezile si culturile de pe marginea soselei. La 4 kilometri dai de Podul lui Florian, iar la dreapta zaresti soseaua nemteasca, un drum construit de nemti in primul razboi mondial. La kilometrul 7, un indicator aproape neobservabil iti spune ca la 2 kilometri la dreapta este cabana Tisa, vestita cabana de vanatoare a fostului prim-ministru al Romaniei, Ion Gheorghe Maurer.

La kilometrul 11 ajungi la Valea Lunga, unde o troita frumoasa te duce cu gandul la Manastire. Drumul facut iti scoate in cale paradisul verde al padurilor seculare care te inconjoara, al frumusetilor lor. Te astepti ca dupa fiecare cot al drumului sa-ti iasa in cale un urs sau lupi. Mergand parca cu teama, ajungi in satul Mosinoaiele, unde cateva case parasite iti surprind privirea. Treci de drumul spre Chietrosu si deodata iti apare ca din pamant o frumusete de manastire, care te amuteste pe loc.

Parca ai ajuns in rai, iar sfintii de la poarta manastirii se uita la tine incruntati, ca nu cumva sa treci pragul ei cu pacate in suflet. Ai ajuns in curtea Manastirii Mosinoaiele, Doamne ce frumusete, ce har divin te intampina de la intrare. Curtea frumos amenajata, plina cu flori de toate culorile vara, si iarna de verdeata brazilor din ea, iti incanta inima. Nu te mai saturi sa admiri si sa privesti. Daca ridici ochii din pamant, o biserica atat de frumoasa, aproape ireala, te intampina cu sfintii blanzi de pe peretii ei.

In jurul bisericii, chiliile calugarilor, o bisericuta mai mica, toate de o curatenie desavarsita. Alaturea de acestea, bucataria manastirii, un iaz mare si frumos ingradit, iti retin si ele privirea. Mergi printre brazii seculari spre parau, iar in stanga, frumos organizat, cimitirul asezamantului, cu cruci albe si numele tuturor calugarilor care au trecut in nefiniinta de la infiintarea asezamantului monahal.

Nu poti intra in manastire incarcat de energii negative, nici supus unor indoieli. Manastirea, frumos randuita cu grajduri pentru animale, inconjurata de un gard inalt, te face sa-ti para rau cand o parasesti, iar atunci parca o parte din tine ramane alaturi de sfintii manastirii, alaturi de Dumnezeu si Iisul Hristos.

Patrunzand in incinta bisericii, ramai uimit de picturile frumoase ale sfintilor, de privirea lor, de maretia si frumusetea altarului bisericii, de curatenia si sfintenia acestui lacas.

In urma cu cateva luni, slujbele erau facute de un preot cu mult har bisericesc, un preot cu o figura luminoasa, cu un glas frumos, cu ochii vii si patrunzatori, un preot preocupat de ceea ce ii harazise Dumnezeu. Avea o fata de sfant, care privea cu mare multumire totul din jur, tot ce facuse el pana in prezent. Era parintele Cleopa, staretul Manastirii Mosinoaiele, om iubit, stimat, pretuit de comunitatea lacasului si de toti cei ce viziteaza manastirea.

 

Manastirea Mosinoaiele dateaza de peste 150 de ani. La inceput se numea Schitul Mosinoaiele si era un schit de calugari, apreciat si vizitat de localnicii din zona. Are o istorie bogata, schitul sprijinind in timpul razboaielor trupele romane. Dupa instalarea regimului comunist, aici a fost organizat un centru al rezistentei anti-comuniste, iar oameni ca staretul Hulea si Popa Toader din Ghimicesti au cunoscut inchisorile comuniste, Popa Toader murind acolo.

In vara anului 1986, schitul Mosinoaiele era o ruina. Biserica din lemn a fostului schit era o daramatura de lemne putrede cazute. Se vedeau ici si colo picturile sfintilor spalate de ploi si de vremuri, care parca plangeau starea lacasului. Ploua prin acoperisul spart si doar altarul isi mai pastra din maretia si sfintenia din trecut. Cimitirul era inundat de buruieni de tot felul si de cruci putrezite, pe care cu greu desluseai numele celor ingropati. Din toata aceasta priveliste trista, doar brazii seculari de pe cararea ce ducea la izvorul manastirii, isi mai pastrau maretia trecutului. Permanent aveai impresia ca se tanguiau si plangeau la vantul care trecea prin crengile lor. Si ei parca luau parte in felul lor la dezastrul schitului. Tristetea, abandonul, dar mai ales spinii si urzicile acopereau totul. Printre ele misunau serpii si veveritele, iar vitele pasteau nestingherite prin ograda, printre ruine. Locurile si constructiile se degradau continuu, schitul a inceput sa intre in uitare, dar Dumnezeu nu a vrut sa se intample acest lucru.

In vara acelui an, apare de nicaieri la schit, un calugar subtirel, cu o imbracaminte monahala uzata, patruns parca de un har dumnezeiesc, mai mult timid decat indraznet, cu ochii vii si patrunzatori, care exprimau o vointa si o hotarare puternica. Avea parul legat la spate, iar barba rara abia se observa. Erai impresionat de cum il vedeai. Am avut onoarea sa il cunosc inca din primele zile de la venire, tatal meu fiind padurar in Mosinoaiele, iar fratele meu, Lupu Romica, padurar in devenire, elev la Liceul Silvic Branesti. De altfel, Lupu Romica, de la inceputul si pana la sfarsitul vietii parintelui Cleopa a fost unul dintre apropiatii sai.

 

 

In prima zi de la sosire, parintele si-a pus bagajele, care erau un sac de pesmet si o geanta de carti bisericesti, intr-un hambar din incinta schitului, si s-a dus la biserica daramata. Fara frica, a patruns in altar si a tinut o slujba cum a putut. Glasul sau frumos parca patrundea printre daramaturi si se inalta direct la ceruri. Parintele slujea si din ochi ii curgeau lacrimi. Dupa terminarea slujbei, manca cativa pesmeti, apoi se duse la Costica Dabija si imprumuta o coasa. Era o vreme ploioasa, cu nori grei, dar el se puse sa coseasca toate buruienile si urzicile din ograda schitului. Munci jumatate de zi singur, iar la terminarea cositului schitul parca se luminase, cladirile nu mai aratau abandonate, se inviorase totul in jur. Norii care pana atunci statusera deasupra schitului, ca la o comanda divina s-au dat la o parte, iar lumina soarelui a cuprins toata valea. Parintele, la vederea acestei minuni, se inchina cu smerenie si multumi lui Dumnezeu pentru semnul trimis. Dumnezeu se hotarase sa aleaga acest calugar sa refaca maretia schitului.

Noptile le-a petrecut singur in pustietatea din jur, dormind in hambar, doar cu o lumanare pe care o stingea la culcare, in zgomotele neidentificate ale padurii si intunericului. Il apuca uneori frica, se scula, aprindea lumanarea, se inchina, zicea mai multe rugaciuni si se culca inapoi, isi punea trupul in mainile lui Dumnezeu. Incet-incet, incepu sa puna lucrurile la punct. Oamenii au vazut activitate la schit si au inceput sa il viziteze. Parintele Cleopa nu statea nici o clipa, lucra cu harnicie si devotament, credea mult in Maica Domnului. Intr-o noapte a visat-o ca i-a spus:

  • Sa fii pregatit, ca va veni timpul cand vei incepe sa reconstruiesti acest lacas sfant!

Parintele astepta acea zi, incepand sa adune materiale, lemne, bani. De Paste, in anul 1987, s-a dus la Caiut, la Manastirea Bogdana, pentru o slujba. A tinut slujba de Inviere, iar dimineata a plecat pe jos cale de 10 kilometri, spre locul sau drag, Manastirea Mosinoaiele, unde voia sa tina o slujba. Pe drum, de sete, a baut roua de pe frunzele copacilor, a ajuns cu greu la Mosinoaiele, a tinut slujba si apoi a observat ca nu mai avea nimic de mancare. Obosit, s-a inchinat la Maica Domnului si a inaltat cateva rugi. S-a culcat, iar la pranz cand s-a trezit, la usa hambarului in care statea, batea de zor Ion Chiriac din Ghimicesti. Venise la parinte cu un cozonac si o sticla de lapte. Parintele a considerat acest lucru ca o minune. De atunci, parintele a promis in fata lui Dumnezeu ca va pune la masa orice om care va veni la manastire si caruia ii va fi foame. Primul drum al Parintelui Cleopa din Mosinoaiele l-a facut in satul Verdea, cu Romica Lupu, cu o sareta. Dupa ce a tinut o slujba la biserica din Verdea, a rugat satenii pentru ajutor. Verzenii, oameni credinciosi, dar mai ales cu suflet bun, s-au dus acasa si au adus de toate, incat parintele nu mai avea unde le pune. De altfel, cei din Verdea, au fost si sunt tare atasati de manastire si de parintele Cleopa.

Parintele nu se dadea in laturi de la nici o munca, in zilele de targ strangea fonduri pentru manastire din Paunesti si Panciu, mergand uneori pe jos cale de 20 de kilometri. In 1988 a fost desemnat Staret al Manastirii Mosinoaiele. Veni revolutia din 1989, Maica Domnului se tinuse de promisiuni, timpul reconstructiei sosise. Parintele Cleopa isi puse in slujba scopului sau toate energiile. Alaturi de parinte au venit si alti calugari, unii au rezistat ritmului impus de el, altii au plecat spre alte manastiri si chemari.

In vara, intr-o zi a plouat torential asa de mult, ca paraul Zabrauti peste care trecea parintele la izvor dupa apa, a iesit din matca, a rupt puntea, iar acesta a ramas fara apa. Toata noaptea parintele s-a rugat la Maica Domnului sa potoleasca mania cerului. Apa parintele bause dintr-o balta. Dimineata, cand s-a dus parintele la malul apei, a ramas uimit. Furtuna doborase un arin falnic peste parau si formase o punte numai buna de trecut. Parintele Cleopa s-a inchiat si i-a multumit lui Dumnezeu pentru ajutor.

A adus alaturi de el pe unii din fratii sai, care i-au fost de mare ajutor. S-a evidentiat fratele sau Sofronie, un munte de om, cu un suflet bun, cu mare credinta in Dumnezeu si de mult ajutor in reconstructia Manastirii Mosinoaiele. Parintele Cleopa era un bun organizator, exigent cu cei din manastire, care trebuiau sa se supuna unor reguli monahale stricte. Muncea zi si noapte fara odihna, uita uneori sa manance. A batut la multe usi, la cei care aveau bani si putere.

Incepu din plin reconstructia bisericii, a chiliilor, a salii de mese, a aleelor. A gasit un sprijin consistent la prefectul judetului Vrancea, dar mai ales la primarul orasului Focsani. Un mare sprijin a gasit parintele si la oamenii din satul Anghelesti, Bacau.

Locul pustiit si cu daramaturi altadata, se infrumuseta pe zi ce trecea. Dupa ani de munca, biserica, cladirile, aleele prindeau contur. Stresul, munca, nemancarea, efortul mare, dar si supararile create pe linie monahala, au sapat in sanatatea parintelui. Unii din sefii pe linie ierarhica, ca Epifanie, din invidie, a incercat sa il mute pe parintele Cleopa din Mosinoaiele si sa aduca acolo pe un acolit al sau. Parintele nu s-a lasat, a plecat la Bucuresti la Preafericitul Daniel si cu lacrimi in ochi i-a prezentat situatia. Daniel l-a inteles si l-a ajutat sa ramana la ctitoria sa. Parintele nu termina niciodata planurile sale manastiresti, gasea mereu ceva de facut.

In toamna anului trecut, parintele Cleopa s-a dus in padure la cules de ghebe. L-a apucat o ploaie rece, iar pana la manastire l-a udat bine. S-a imbolnavit rau si la un moment dat, ca o premonitie, a zis catre cei din jur:

  • Cred ca din asta o sa mi se traga moartea…

Dar raceala puternica i-a trecut.

Pe 5 decembrie 2020, parintele nu se simtea bine, avea o alta raceala puternica, care nu ii mai trecea. Era parca epuizat fizic. Trebuia sa tina o slujba pentru o pomenire a tatalui lui Mihai Adrian, patron la Fan Courier Focsani. Acesta avea la el un test Covid rapid. A facut testul si apoi i-a comunicat parintelui ca rezultatul a iesit pozitiv. A fost chemata salvarea de la Focsani, iar parintele la auzul vestii a inceput pregatirile de plecare. Vestea l-a dezorientat: desi nu arata pe fata, era afectat emotional. Privea pe fereastra chiliei sale biserica frumoasa, cladirile din jur, se gandea la prima zi cand a sosit aici, la oamenii care l-au ajutat. La ce nu se gandea parintele… Era multumit de ceea ce vedea si nemultumit ca nu facuse tot ce ar fi dorit. Traia cu speranta ca se va face bine si se va intoarce sa isi continue lucrarea. A dat indicatii fratelui sau ce sa faca pana la revernirea sa. Sosirea salvarii in manastire a produs multa emotie si teama, teama de necunoscut, teama de boala. La cei 59 de ani ai sai, parintele a fost urcat in salvare, iar calugarii ramasi si cei de fata aveau ochii umezi si fetele crispate. La plecarea salvarii, sfintilor de pe zidurile manastirii parca li se umezisera si lor ochii, in aer era tristete, prin crengile brazilor seculari se auzeau tanguiri ale vantului. La pornirea salvarii, toti se inchinara pentru binele parintelui, se inchina si parintele si tot privea inapoi cladirile facute de el cu atata truda. Cu fiecare metru departare de portile manastirii, parca se rupea ceva in el. Mai apuca sa vada sfintii de la poarta manastirii si in gand isi zise:

  • Doamne, voi mai vedea eu in asta lume manastirea mea draga?

Dumnezeu avea alte planuri, era ultima oara cand bunul parinte Cleopa isi vedea ctitoria sa, cand confratii il mai vedeau in viata. In drum spre Fitionesti, parintele spunea rugaciuni si privea trist si ganditor afara, pe geamul salvarii. Trecea prin locurile prin care trecuse de mii de ori in cei 33 de ani de cand sosise in zona. Ce locuri frumoase, ce paduri falnice, ce oameni l-au inconjurat pe parinte. La Focsani, l-au dus la sectia Infectioase, l-au tratat pentru virus, iar parintele se simtea bine si era optimist. In fiecare zi se ruga la Dumnezeu si la Maica Domnului pentru sanatatea sa si a oamenilor din spital. Incepuse sa fie stimat si pretuit de bolnavi, cat si de personalul medical. Nu era ora din zi sa nu se gandeasca la Manastirea Mosinoaiele, la randuielile de acolo. Tinea legatura telefonica cu fratele sau Sofronie. Se astepta chiar sa-i dea drumul acasa de sarbatori, dar medicii nu erau hotarati, pentru ca mai avea si alte probleme de sanatate.

Pe data de 3 ianuarie, parintele Cleopa a spus unor apropiati ca o asistenta de la salon ar fi uitat geamul deschis si fiind foarte frig afara, iar el fiind imobilizat la pat, ar fi suferit din nou o raceala puternica. Pe 4 ianuarie, din cauza inrautatirii starii de sanatate, a fost intubat. A fost constient tot timpul. Pe data de 19  ianuarie a venit la el fratele Sofronie sa-l vada si sa-si dea acordul pentru efectuarea unei operatii la gat, intrucat parintele Cleopa se afla in stare foarte grava. La vederea fratelui, a incercat sa il imbratiseze pentru ultima oara, dar nu a mai putut.

 

Inainte de moarte, parintele se ruga la Dumnezeu. Simtea parca ca i se apropie sfarsitul si privea spre fereastra spitalului, in directia Manastirii Mosinoaiele. Doamne, ce dor ii era de manastirea sa… Inchidea ochii si vedea manastirea intr-o mare de lumina, asa cum arata ea cand in unele ocazii parintele pornea generatorul, iar cladirile erau inundate de o lumina stralucitoare. Inchidea ochii si vedea satul sau, Coarnele Caprei, din judetul Iasi, se vedea in mijlocul celor 10 frati, intr-o familie harnica si fericita.

Seara, la ora 22.00, parintele Cleopa isi dadu ultima suflare. Muri cu privirea tot spre Manastirea Mosinoaiele, spre locul in care a dat totul. Moartea parintelui Cleopa a zguduit intai Spitalul Judetean, apoi Episcopia, oamenii care il cunosteau, si cel mai tare familia si calugarii de la manastire.

A urmat ritualul de inmormanatare, a fost imbracat si depus in sicriu de preotii din cadrul Episcopiei. Carul mortuar cu sicriul sau a fost dus spre Mosinoaiele. S-au oprit pentru o slujba la Panciu, la biserica Sfanta Parascheva, iar apoi convoiul a plecat spre Mosinoaiele. Lumea aflase, pe oriunde trecea carul mortuar oamenii se inchinau cu lacrimi in ochi. La intrarea in manastire, cei ce il asteptau, in principal calugarii, au izbucnit in plans. Manastirea Mosinoaiele, la intrarea carului mortuar, parca devenise trista, atat de trista ca totul parea ca s-a oprit in loc. Plecase pe 5 decembrie viu si cu sperante si revenise mort. Plecase cu capul inainte si revenise cu picoarele inainte.

Inmormantarea a fost dupa faima, bunatatea si harnicia Staretului Manastirii, parintele Cleopa. Peste 20 de preoti au participat la slujba de inmormantare, iar oamenii pe care i-a iubit si care l-au iubit la randul lor, au venit din toate partile tarii, in special din Fitionesti, Movilita, Verdea, Pralea, Adjud, Caiut, Panciu. Plangea preotimea, dar mai cu seama poporul oamenilor de rand. In inima parintelui Cleopa incapuse si bogatul, si saracul, si toti oamenii. Plangeau parca si pietrele si zidul manastirii, asa jale rar se vedea, chiar si la un duhovnic cum a fost parintele Cleopa.

L-au asezat pe parinte in mormantul din incinta manastirii, in vesnica odihna. La 40 de zile, pe 23 Februarie, slujbele s-au tinut cu aceeasi jale si parere de rau dupa parintele Cleopa. Preacuviosul Ciprian, cap al BOR, in cuvantarea sa a afirmat:

 

  • Un om ca parintele Cleopa se naste o data la o mie de ani! A fost un suflet nobil, un om care a facut cinste Bisercii Ortodoxe Romane. Un om in sufletul caruia si-a gasit loc orice om, indiferent de starea sociala sau pregatire.

 

I-a fost cantata de multimea de preoti si de lumea adunata, “vesnica lui pomenire”, cu ochii in lacrimi. Parintele Cleopa a murit fizic, dar sufleteste nu. Spiritul sau de sfant pluteste in permanenta deasupra Manastirii Mosinoaiele, deasupra vaii Zabrautului, a satelor din jur. Amintirea parintelui o gasesti in fiecare piatra din zidurile bisericii si cladirilor, in fiecare lucru din manastire. Parca il vezi si acum in cerdacul chiliilor, confectionand cruci si obiecte de cult din margele, pentru a fi vandute in folosul manastirii.

 

Voi ce l-ati avut duhovnic, voi ce credeti in Iisus Hristos, voi ce l-ati cunoscut, nu ezitati in nici o clipa ca atunci cand aveti o problema de suflet la care nu gasiti rezolvare sau alinare, sa va duceti la mormantul parintelui si sa ii cereti ajutorul. Parintele Cleopa are un mesaj de dincolo de moarte:

 

  • Voi ce credeti in Dumnezeu, in Iisus Hristos si Maica Domnului, sa nu va abandonati niciodata credinta ortodoxa, credinta in Dumnezeu si fiul sau. Sa aparati cu viata voastra mostenirea acestei credinte, de la mosii si stramosii nostril, ea fiind insasi existenta poporului roman si viitorul Romaniei.

 

Daca Ardealul a avut sfantul ei, pe Arsenie Boca, asa si Vrancea, valea Zabrautului, satele din jurul manastirii, au acum un sfant, pe bunul parinte Cleopa.

Ocroteste-ne parinte cu bunatatea ta, de acolo de unde te afli, din rai. Iar noi, pamantenii acestor locuri, nu te vom uita niciodata.

 

DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE PARINTE CLEOPA!

 

Rog cititorii acestor randuri sa mentinem imaginea si amintirea parintelui Cleopa in randul cator mai multi oameni, printr-o distribuire.

18 Replies to “Manstirea Mosinoaiele si Sfantul Sau….”

  1. L-am cunoscut pe parintele Cleopa, Dumnezeu sa-l aiba’n paza Sa!
    Ori de câte ori mergeam la Fitionesti cu familia, in vizita la socrii mei si la cumnatii mei, nu pierdeam ocazia ca sa mergem la Schit. Imi amintesc despre cum arata Schitul prin anii 1980-1990 cu Bisericuta lui mica si, dupa ani, am revazut Schitul complect schimbat, reconstruit din temelii si l-am cunoscut si pe parintele Cleopa era prin vara anului 2017, eram impreuna cu sotia mea fratele ei cel mai mic si sotia lui. Parintele Cleopa a cunoscut-o pe soacra mea, Serafina, era tare credincioasa. Parintele Cleopa a fost un om minunat si ma bucur enorm ca l-am cunoscut. N’am sa ocolesc niciodata Schitul de la Musunoaiele(noi si acuma ii spunem Schit cu toate ca este o frumoasa Manastire-asa l-am cunoscut). Dumnezeu sa-L aiba-n grija Sa pe parintele Cleopa si sa-i fie tarâna usoara!

  2. Am crescut pe acele locuri, știu cum arata schitu anainte de 1986 era bisericuta, alături era punctu unde duceam fructe de pădure mure, zmeura, coarne, maciese, le vindeam și alături era un magazin (se sunea SAM) de unde luam alimente. Acel magazin era special pentru muncitorii forestieri persoanele care duceau fructe spre vânzare. Era sus pe coama dealului o căsuța a unui călugăr putin anspre stânga de unde era izvorul cu uluc, ne opream lângă izvor. Mancam besm apa era rece și după continuam drumul. An apropiere era cantoanele padurarilor DABIJA, BADURA, POPESCU. Cu drag si cu nespusa emoție am fost anul trecut m_a trecut un fior de emoție după 50 de ani sa vezi diferența cim era si cum este acuma.

    1. Lam cunoscut pe părintele Cleopa starețul Mănăstirei Moșinoaele pentru prima dată în 2016 când am vizitat pentru prima dată Mănăstirea.
      A făcut acolo în inima pădurii un adevărat colț de rai, așa cum îmi place mie să spun, o frumusețe pe care îți este greu să o descrii în cuvinte.
      Vocea, blândețea din priviri și bunătatea părintelui, te făcea să te simți mult mai aproape de Dumnezeu.
      A plecat mult prea devreme dintre noi, și ai lăsat un gol imens în inimile tuturor celor care l-au cunoscut.
      Și să ne ierți, și să te rogi pentru noi de acolo de sus, așa cum te rugai aici pe pământ.
      Odihnă veșnică printre îngeri
      Nu te vom uita niciodată!

  3. Dumnezeu să îl odihnească în pace,a fost un om inimos,pe cât era de mic la statură atât era de inimos.A rămas un lăcaș de cult impresionant plin de farmec aparte și frumusețe

  4. Cât am citit nu m-am oprit din plâns… Adevărat este că un om ca el se naște o dată la 1000 de ani, un suflet,bun și curat… Îmi aduc aminte ca prin vis, căci eram foarte micuță pe atunci , că m-am dus cu părinții la Moșunoaile să cosească bucata de pământ ce o aveam chiar la 100 de m pe partea dreapta lângă schit (bunicul din partea tatălui ne lăsaseră acolo si un bordei făcut din lut ca pe vremuri ce era parca din povesti)…. Luasem noi mâncare de acasă sa avem pe toată ziua căci plecam dimineața la 4 si ne întorceam târziu in nepoate… Când a venit ora prânzului, tata s-a dus la traistă ce era agățată într – un copac să pună merindele să mancam, numai că nu mai era nimic in traistă.. Calul ce era priponit a ajuns la traistă si a mancat tot ce era acolo… Țin minte si acum acel moment parcă a fost ieri, tata sa uitat la cer si a spus atunci „ce fac eu doamne acum, ce ii dau copilului de mâncare”.. I s-au umezit ochii sa așezat preț de ate a minute jos iar apoi sa radiat si a bătut la poarta schitului… In întâmpinare i-a ieșit părintele Cleopa și la întrebat „cu ce fe pot ajuta fiule”?, tata cu lacrimi in ochi si cu capul plecat i-a spus părintelui cele întâmplate si la rugat dacă are un colt de pâine pt copila lui… Părintele nici nu a stat pe ganduri sa dus si ia adus o traista plina cu mâncare de am mai avut 3 zile după întoarcerea acasă. Si acum când îmi amintesc mă apucă plânsulDumnezeu să-l așeze de-a dreapta sa!!

  5. Frumos scris despre Parintele Cleopa,da este adevărat jumătate din ce a ți scris de Parintele sunt adevărate un om bun,muncitor,credincios și sunt multe cuvante de lauda de spus de dansul.Parintele când a venit acolo era călugăr la doi ani la făcut preot,a stat intr o chilie când a venit nu intr un hambar.Acest Dabija care era padurar numai probleme ia făcut,el nu avea nici o treaba cu biserica.O întrebare avea coasa Dabija?nu avea nici ptr el.Dumnezeu sa îl ierte și pe noi suntem niște păcătoși !

  6. Plang de cand a plecat la ceruri parintele meu sfant Pentru mine si familia mea a fost duhovnic , tata , frate a fost ingerul nostru pazitor Sunt convinsa ca de acolo din dreapta tatalui vegheza asupra noastra a tuturor

  7. AM AVUT OCAZIA SA IL CUNOSC ,PE STARETUL MANASTIRI MOSINOAELE ,UN PREOT INZESTRAT SI TRIMIS PE PAMINT DE DOMNUL ,PENTRU CA A AVUT MULTE MISIUNI DE DUS LA INDEPLINIRE ,EU ,NASCUTA IN COM. MOVILITA ,FIIND APROAPE DE COM. FITIONESTI ,UNDE LA 20 DE KM. SE AFLA MANASTIREA MOSINOAELE ,AM AFLAT DE LA VENIREA DINSULUI LA MANASTIRE ,NU AVEA NICI CU CE SE IMBRACA NICI CE MINCA ,UNA DINTRE PRIETENELE MELE MARICICA CHIRITA ,NASCUTA GAFTON,DIN COM. FITIONESTI ,PRIN VREDNICIEA DINSEI A FACUT POSIBIL DE IA CUMPARAT VESMINTE PARINTELUI SI CIND VENEA LA PARINTI LA FITIONESTI II ADUCEA SI DEALE GURI ,IMI PARE RAU CA NICI EA NU MAI ESTE PRINTRE NOI ,CRED CA SA INTINLIT ACUM ACOLO IN ,RAI ,NU MAI TIRZIU MIA FOST ELEV LA SC. DE SOFERI ,SA INSCRIS ,NU A VENIT NICIODATA NICI LA ORE DE CIRCULATIE NICI LA LEGISLATIE ,DAR CIN A DAT EXAMEN ,A LUAT DE PRIMA DATA ,DE AVEA MARI PUTERI DUMNEZEIESTI ,NE RUGAM PENTRU STARETUL ,CLEOPA CA MAI RAR ASA FIINTE ODIHNA SI LUMINA VESNICA !!!!!

  8. Parintele Cleopa prin hărnicia lui s-a ridicat deasupra multor creștini și necreștini !
    Chiar dacă cerea ajutorul cu o anumită indrazneala ,o făcea pentru binele comunității ,o făcea pentru a arata tuturor,ca se poate face multe din nimic !
    Cu vecinii mănăstirii nu se împăca prea bine ,fiindcă pământurile din jur le dorea înapoi după vechea proprietate a mănăstirii ,iar intre timp deveniseră proprietatea locuitorilor micului sat chemat tot Mosunoaiele ,unde unii muncitori forestieri și nu numai,își făcuseră o locuința ! Satul avea chiar o școala prin anii ‘50-‘60 pe lingă magazinul bine aprovizionat pentru lucrătorii in pădure ,viața deloc ușoară !
    Parintele isi dorea mănăstirea cit sa crească mare și puternica ca un copil drag sufletului sau.
    Și chiar creștea vazind cu ochii acest ,,copil”sfint a lui !
    Relația lui personală cu Costică Dabija pădurarul cel mai iubitor de pădurea vieții lui ,era ca intre doi oameni cu pasiuni diferite ,fiecare își iubea munca mai mult decit orice !
    Pădurarul nu suporta sa i se ia lemne din pădurea plantata și crescută ci dragoste mare de el ,iar preotul nu suporta refuzul și incăpățânarea fata de biserica !
    Unul înjura pe Dumnezeu ,asa cum fusese obișnuit (in particular in timpul regimului comunist) celălalt il iubea pe Dumnezeu asa de mult ca ar fi trecut peste orice reguli !
    Doi oameni puternici puși in situații contrare !
    Dacă pădurarul avea ori nu o coasa la indemina ,e prea ușor de judecat dacă nu se știe de ce și de unde se trăgea acea teribila delăsare! Poate o durere a sufletului ,nemărturisită niciodată , poate o regret dureros al vieții lui ,ori o lipsa prea mare de dreptate suferită in trecut il ajungea și il sapa in fiecare zii mai mult ! Ca sa ascundă aceasta se comporta aspru !
    Pădurea însă i-a știut plins și jalea lui interioară dar mai ales Singurătatea !
    Lipsa lui Dumnezeu in viața acestui ,,cel mai cinstit si invatat pădurar al ocolului silvic Panciu” i-a adus Tristețe ,pustietate in suflet ,neputința de a face bine oamenilor din jur,in care majoritatea așteptau momentul sa fure pădurea , lipsa de încredere in ființa umana creată de Dumnezeu ,i -a adus mulți dușmani care nu înțelegeau de ce nu fura ca ei dar și admiratori care il cunoșteau bine (deși putini )
    Ca sa judeci un om trebuie sa il Cunoști in profunzime !
    Parintele Cleopa era destinat sa facă o bijuterie din schitul de la Mosunoaiele
    Costică Dabija era destinat sa planteze și sa crească pădurea cu o dragoste fără margini care din păcate căutată de amatori de chilipir a fost folosită in scopuri banesti de milioane ! El era acolo sa păzească pădurea și di. Paza pădurii a murit !
    Radiațiile nucleare de la Cernobîl l-au găsit păzind pădurea!
    Verdele din frunzele pădurii au intensificat radiația dar nimeni nu a avut grija sa ii spună ,,stai departe de pădure pentru o vreme măcar “
    De altfel nici nu știu dacă ar fi plecat ! Nu era motiv pe lume (nici măcar urgentele familiei)care sa întreacă datoria lui de paznic al pădurii sale !
    Asa nu era motiv pentru parintele Cleopa sa nu-și păzească munca lui de sfințire Mănăstirii Mosunoaiele !
    Dumnezeu care le știe pe toate sa ii ierte pe amindoi ,fiecare după meritul lui!
    Amin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.