46 de ani….

Daca Stefan cel Mare a fost implicat in destinul Moldovei 47 de ani, tot asa si Vasile Varvariche, a fost implicat 46 de ani in destinul invatamantului din satul Verdea din care 26 de ani ca director al scolii, destinat de Dumnezeu de a fi dascal, acesta achitandu-se cu brio de aceasta sarcina. Totul incepe incepe in anul 1954, luna martie, ziua 13 cand in familia lui Varvariche, Neculai si Ileana, din Verdea se naste al treilea si ultimul baiat Vasile, alaturandu-se celorlalti frati Ion si Costinca. Neculai si Ileana Varvariche, oameni gospodari si bine vazuti in sat, erau vanzatori la magazinul de stat din Verdea mai cunoscut ca magazinul „La Varvariche”.

Neculai Varvariche avea o anumita distinctie in comportament care impunea respect de la primele cuvinte pe care ti le adresa. Dispunand de posibilitati materiale corespunzatoare nu a abuzat de acestea si a cautat sa isi creasca fii in spiritul unor oameni cu respect de sine, cu respect pentru consateni, cu un comportament civilizat in vorbe si in viata de zi cu zi. Fata de copii sai chiar le-a aplicat un regim „cazon”, iar baietii ii stiau de frica si de respect. Parintii fiind ocupati cu magazinul si alte treburi, mentorul si persoana cea mai draga baietilor a fost bunica lor Marina Tiron, din partea mamei, o femeie harnica si blanda care in tinerete a trecut prin multe greutati prin primului sot.Au avut ce invata de la aceasta femeie minunata.

De mic, lui Vasile i-a placut cartea, iar familia l-a sprijinit in acest sens. Termina cursurile scolii generale din sat, apoi urmeaza liceul din Focsani. Se inscrie la scoala normala de 5 ani de la Focsani. In 1978 o cunoaste pe Veronica Manea din Strauane si ea dascal, fata frumoasa isteata, pe placul lui Vasile Varvariche. A fost dragoste la prima vedere si in cateva luni face nunta frumoasa. Cei doi au format o familie frumoasa, amandoi fiind dascali, au facut un cuplu reusit, s-au iubit, s-au respectat, acelasi simtaminte avandu-le si astazi. Din dragostea lor adevarata s-au nascut: Marian, care a urmat facultatea de matematica, si Manuela, absolventa a facultatii de drept.

Vasile Varvariche si-a iubit mult profesia, a fost invatator, a terminat facultatea de psihologie si datorita meritelor sale didactice a fost numit director al Scolii Generale din Verdea, functie pe care a detinut-o 26 de ani. In istoria scolara din satul Verdea, profesorul Vasile Varvariche este unul dintre cele mai reprezentative nume care au trecut prin cancelariile Scolii Generale din Verdea, poate si cel mai iubit si respectat de elevi si cadrele didactice. Cu o infatisare de barbat energic, nu ai zice a ca fost destinat carierei de dascal. Uneori inspira teama, dar daca patrund in intimitatea sufletului sau gasesti un om cu un suflet bun, cald, gata oricand sa te ajute. Gata oricand sa iti dea un sfat, care in multe ocazii a lasat deoparte interesele personale in folosul celor comunitare si scolare. Este dominat de un patriotism local si national demn de urmat, pretuieste mult principiile morale si etice. Daca intrebi familia sau consatenii, iti spun ca este un gospodar de urma ca exemplu. Se pricepe la toate, si-a ridicat aproape singur casa, nu de putine ori si-a dat jos haina de dascal si s-a apucat de munca in agricultura. Ca director al scolii a facut de toate, a fost si zidar si instalator, a taiat lemne, a facut focul, a facut totul ca elevii sai sa aiba conditii bune.Ca o realizarea a sa a construit pe bani putini, prin munca si efort propriu cu ajutorul baiatului lui o toaleta moderna la Scoala Generala din Verdea. Pentru dotarea scolii, prin efort propriu, a adus unele organizatii din Elvetia, care au ajutat material scoala.

O nerealizarea a sa crede ca a avut-o prin neconstruirea caminului cultural langa Scoala Generala Verdea, desi ca si consilier comunal si-a dat toata silinta dar acest lucru a depins de alti  factori.

Bucuriile cele mai mari pentru profesorul Vasile Varvariche au fost nasterea copiilor sai apoi realizarile profesionale si persoanale ale elevilor sai. Si-a iubit elevii aproape ca pe copii sai, se bucura enorm cand auzea sau cand aude ca un elev de-al sau a urmat un liceu sau o facultate si simte ca si el a facut posibil acest lucru.Pentru eleveii si consatenii sai a fost si este un sfatuitor demn de urmat. A avut si ani grei, cand i-au murit parintii si unii membri ai familiei.

Vasile Varvariche, daca nu ar fi fost profesor, cu singuranta ar fi fost un bun specialist in electronica. De tanar i-a placut foarte mult electronica, repara aparatele de radio si contruia in pachetele de tigari Snagov aparate minuscule de radio. Era o mare placere a sa, un hobby.

De pe mainile sale au iesit oameni care fac cinste satului, preoti, invatatori, profesori, avocati, ofiteri. Daca intrebi pe fostii elevi ai sai vei affla ca Vasile Varvariche era si este un om foarte serios, punctual, mai multe exigent decat indulgent cu umor sarcastic facea glumea cu elevii si le zicea uneori:

— Ba esti branza buna in burduf de caine!

Elevii, colegii si satenii l-au iubit, il iubesc si il respecta si i-au pretuit felul de a fi. Pe timpul lui sistemul de invatamant era mai performant. Bucuria de a invata pe altii era multumirea sa, facea parte din dascalii asemanatori lui Gheorghe Lazar.

Vasile Varvariche nu s-a rezumat numai la invatamantul din Verdea, a participat activ si la viata sociala consolidandu-si relatiile prin finii sai si participand la diferite evenimente din sat. Din postura de bunic parca a devenit mai putin exigent, parca a devenit iarasi copil, cand se joaca de la egal la egal cu nepotul sau. Daca il vedem prin Verdea nu trebuie decat sa il salutam si sa ii zicem:

—- Ce mai faceti domnule profesor ?

Domnul Vasile Varvariche nu cere mult pentru ceea ce a oferit satului si inca mai are de oferit. Cand s-a pensionat multi elevi si colegi i-au simtit lipsa, pentru ca a fost si cu colegii sai din cancelarie acelasi OM. Oricand aveti nevoie de un sfat nu ezitati sa il obtineti de la Vasile Varvariche, cinste lui si familei sale.

In general se scrie despre cineva cand fizic nu mai este si nu mai are cum sa se bucure de aprecierile celor din jur.

 

P.S. Sper ca cele scrise sa va bucure, sa aveti o pensie cat mai lunga ca o meritati. In viata ai doua lucruri sfinte de respectat parintii si dascalii, ei ne-au invatat si ne invata ce-i mai frumos in lume si in primul rand sa fim oameni. Oriunde si in orice imprejurari merita respectul nostru si parintii si dascalii.