Intr-o camera curata in care predomina mirosul de busuioc, pe un pat cu o saltea umpluta cu fan mirositor, sub in pled isi traia ultimele clipe de viata SPATARU ION din satul Verdea.
Fata albita de boala si zacut parea a unui sfant, doar ochii vii si nelinistiti mai aminteau de omul aratos care fusese in tinerete SPATARU ION.
Din coltul ochilor zareai din cand in cand cate o lacrima care ca un bob de roua se rostogolea spre barba. ION SPATARU avea ochii atintiti spre usa iar glasul stins repeta mereu:
- Patru doamne si toti patru?
El inchidea ochii, dadea timpul inapoi si isi derula filmul vietii. A fost un flacau tare mandru si aratos in Verdea ca toti cei din neamul SPATARU. Din dragoste s-a casatorit cu Stanca si amandoi au format o familie tare fericita, din dragostea lor curata si cu credinta in Dumnezeu s-au nascut sase copii, doua fete si patru baieti: STEFAN, VASILE, MARIOARA, NECULAI, DOMNICA si DUMITRU. Fericirea lor nu a fost de durata, STANCA aceasta femeie si mama devotata se imbolnavi grav. ION SPATARU o ingriji din toate puterile, dar intr-o dimineata mohorata, STANCA care de durere nu dormea de cateva nopti lua mana lui ION o lipi de obrazul sau palid si cu lacrimi in ochi ii spuse:
- IOANE, eu nu mai am mult de trait, tare imi pare rau ca mor de tanara, tu sa ai grija de tine si de copii. Sa faci in asa fel incat toti copii sa ajunga gospodari in Verdea. Tare te-am iubit si tare multumita am fost de tine si de casnicia noastra.
Cu ochii in lacrimi ION SPATARU o lua pe STANCA in brate si amandoi incepura sa planga, femeia il ruga sa o duca pe prispa casei sa mai vada odata satul VERDEA, dealurile din jur, ograda lor plina de animale, cerul albastru ca azurul. Omul o lua in brate o duse pe prispa casei, aici ochii femeii se luminara parca de o putere divina, ar fi vrut sa cuprinda cu privirea totul din jur. Intreba ce fac copii apoi privirea I se inpaienjeni si muri in bratele barbatului ei drag cu care inpartise si bucurii si necazuri.
Inmormantarea si tot ritualul au fost cu mare jale in familie si in sat, in urma sicriului sase suflete nevinovate isi plangeau mama. Dupa inmormantare ION SPATARU se dedica trup si suflet cresterii celor sase copii asa cum ii promisese sotiei inainte de a muri. Nu se recasatori iar copii s-au crescut unul pe altul. Timpul si-a urmat cursul, al doilea razboi mondial a lovit nemilos tinuturile si oamenii din satul VERDEA. STEFAN, VASILE, NECULAI au fost mobilizati si trimisi pe front. Soarta lovi din nou pe ION SPATARU, VASILE muri pe front in RUSIA, STEFAN a fost dat disparut pe front iar NECULAI a fost inpuscat in CEOSLOVACIA ca spion. Toate aceste tragedii au sapat adanc in sufletul lui ION si mai ales in starea de sanatate. Dintre baieti mai ramasese DUMITRU si el un baiat tare harnic care semana cu mama sa dar care era mobilizat in armata in afara tarii. Supararile vietii au dus ca la 63 de ani ION SPATARUL sa se imbolnaveasca grav de ciroza si sa cada la pat unde era ingrijit cu devotement de fetele sale. El isi astepta cu demnitate moartea constient ca atatea zile ii daduse DUMNEZEU. Ar fi vrut ca la capataiul sau sa fie si cei patru baieti pe care ii iubise atat de mult. Patruns de clipa mortii, de dragostea sa de copii lui repeta cu glasul stins:
-Patru doamne si toti patru nu au putut sa vina la capataiul meu, tare as fi vrut sa-mi vad baietii in ultimele clipe a vietii.
ION SPATARU muri cu ochii pe usa pe care astepta baietii lui .
Dumnezeu sa te ierte ION SPATARU, un tata devotat caruia viata i-a dat multe lovituri dureroase.