Nea Neculai Rusu

Prin anii 75 ai secolului trecut, Mosinoaiele aceasta asezare din mijlocul salbataciei padurilor din Valea Zabrautului era plina de viata. La intrare dadeai pe stanga de casa lui Furtuna, apoi pe dreapta gospodaria lui Grigore Schitelea iesea in evidenta  cu izvorul cristalin dinspre Chetrosu. Langa acesta  casa micuta a lui Mazare parea ca parte din peisajul mirific. Vecin cu acesta, la marginea unei poieni micute, pierdut in imensitatea padurii rasarea ca din pamant bordeiul lui Neculai Rusu cocotat pe un damb, bordeiul varuit frumos cu un var de nuanta albastra era acoperit cu sindrila de brad. Daca urcai pe prispa micuta de pamant galben te intampina o usa masiva din scanduri vopsite. Interiorul era format dintr-o camera modesta in care trona un pat facut din patru pari batuti in pamant care pe cateva scanduri avea o saltea de iuta umpluta cu fan prospat si mirositor. O masa micuta langa o soba joasa si un scaun de lemn complete peisajul luminat din afara de un geam micut cu gratii de fier. Curtea bordeiului era inconjurata de un gard de leturi de lemn,  in bordei gaseai un om care te intampina suspicios daca erai strain si prietenos cu un zambet larg daca te cunostea, era nea Neculai Rusu, muncitor sau mai bine zis mangalagiu la Exploatarea Mosinoaiele. Aveai in fata un om mic de statura, cu un trup slab din care parca izvora o energie nebanuita, ochii sai mari de culoarea verdelui padurii erau ca doi carbuni aprinsi care te frigeau. Cu o vorba molcoma care iti mangaia auzul il facea placut oricarui interlocutor, mainile sale spuneau totul despre acest om minunat inclus in maretia padurilor din Mosinoaiele, avea maini ca niste lopeti de mari, inegrite  si batatorite de atata munca grea.Omul era angajat la Eploatare si facea parte dintr-o echipa care taiau si valorificau padurile seculare ale zonei. Nea Neculai impreuna cu Mazare vecinul sau erau mangalagii, facea carbune pentru nevoile oamenilor. Facerea mangalului era o adevarata arta stapanita cu multa pasiune de cei doi. Mai intai pe o poiana larga de langa paraul Zabrauti se aduceau o multimer de copaci grosi care cu drujbele erau taiati si crapati in bucati de 1 metru apoi intra in functie priceperea lui Neculai Rusu, pregatea vatra de mangal o suprafata rotunda de 10-15 metri. In mijlocul cercului instala in pamant un lemnn  potrivit de gros de circa 8 metri inaltime, in jurul acestuia se construia bucsa de mangal adica o gramada de lemne frumos construite in forma de semisfera. Dupa formarea gramezii aceasta era acoperita cu cu pamant de jos in sus. Munca lor era o arta, cu mandrie nea Neculai Rusu se urca pe bucsa cu o scara si in varful ei ii dadea foc, foc care intretinut incepea sa arda mocnit de sus in jos lemnele acoperite cu pamant, din acel moment incepea procesul complex de facere a mangalului. Timp de doua saptamani focul mistuia lemnele transformandu-le  in carbuni aprinsi. Neculai Rusu in aceasta perioada era permanent in alerta din doua in doua ore verifica focul in bucsa zi si noapte. Noaptea bucsa de mangal parea ireala ca o jumatate uriasa de glob din care ieseau multime de scantei care urcau vesele la cer, se acoperea fiecare spartura a focului cu pamant ud, era pericol ca bucsa sa arda coplet si totul sa scape de sub control daca scapai focul la ardere. Cu bagare de seama Neculai Rusu se urca cu o scara pe bucsa arzanda si acoperea gaurile facute de foc, era pericol ca scara cu tot cu om sa se pravale in jarul bucsei si sa arda de viu. In varful bucsei mangalagiul  noaptea in mijlocul focului, a fumului dens, a miilor de scantei parea un urias din povestile copilariei care stapanea  si inblanzea focul. Dupa un somn in reprize dimineata nea Neculai Rusu  cu fata acoperita de funingine din care se vedea doar albul ochilor se trezea in cantecul multimii de pasari din jurul bordeiului. Se dezbraca pana la brau cu capul gol se ducea la Zabraut , cu o coaja de sapun de casa se spala in apa limpede ca cristalul in care sageta cate un pastrav deranjat. Dupa arderea lemnelor si transformarea lor in carbuni bucsa se dezvelea incet de pamant iar carbunii incinsi erau trasi deoparte udati cu apa si facuti gramezi. Dupa terminarea lucrarii Neculai Rusu scotea o sticla de vin de acasa din Fitionesti facea cinste la cei care participasera la facerea mangalului. Era multumit de ceia ce facuse si spera la un castig frumos. Zi dupa zi noapte dupa noapte viata lui nea Neculai se desfasura in inima padurii, chiar cand pleca pe jos 15 Km in sat la familie nu ramanea mult se intorcea la bordeiul lui . Era un fumator inrait, fuma tigara de la tigara iar daca nu avea tigari pleca pe jos in sat. Daca il vizitai seara pe timp de iarna il gaseai in jurul sobei sale joase in care focul ardea cu straluciri si umbre misterioase. In vatra sobei pe carbunii incinsi o ulcica marisoara fierbea mancarea omului si iprastia in bordei un miros inbietor de fasole si ciolan afumat. Deasupra pe plita incinsa mamaliguta galben aurie fierbea si ea in clocote intr-un ceaun negru de tuci. Cu mainile suflecate , rosu la fata de caldura focului, la lumina lampii de gaz atarnata intr-un cui din perete nea Neculai parea un bucatar desavarsit. Umbra sa forma pe pereti figure din alte lumi, scotea de dupa pat o masuta rotunda de lemn la fel de joasa o punea in mijlocul bordeiului, pune pe ea un fund de lemn si pe el dint-o miscare rasturna mamaliga aburinda si ferbinte. In doua strachini de lut rasturna fasolea cu ciolan afumat si cu o strachina de varza acra si doua linguri de lemn ma indemna la masa.

-Hai Nicule la masa, mananca cu mine , singur nu am pofta, bei un rachiu?

Scotea de sub saltea o sticla de tuica de prune, tragea coceanul de porumb turna in pahare si sorbea cu mare placere plescaind din buze. Manca ganditor nu era prea vorbaret, dar cand incepea a vorbi iti era mai mare dragul sa-i asculti intamplarile traite care erau aproape de necrezut. Multe mai patise Neculai Rusu in viata. Termina de mancat , strangea masa mai punea un pahar de rachiu, isi aprindea o tigara de la un carbune aprins din vatra si incalzit de bautura incepea a povesti stand pe un tamburel in fata sobei unde sufla fumul tigarii.

-Stii tu Nicule ce inseamna sa faci foamea, sa-ti fie atat de foame incat sa mananci orice?

Neculai Rusu fusese mobilizat la 23 de ani in razboi, a cunoscut ororile razboiului cu varf si indesat, la Cotul Donului in Rusia a fost luat prizonier si dus in Siberia la munca intr-o mina de carbuni, aici a cunoscut o foame cumplita care a curmat multe vieti de prizonieri romani.

-Imi era asa de foame ca intr-o zi am mancat un rahat de rus.

Dupa 7 ani de prizonierat a revenit in tara , s-a casatorit, a avut trei copii doua fete si un baiat. Cand povestea toate acestea fata lui Neculai Rusu se intrista iar cate o lacrima amara se prelungea pe obrazul omului oprindu-se in barba. Mai aprindea o tigara tragea o dusca buna de rachiu si reincepea povestea. Incet, incet se chefuia iar accesele de plans erau mai dese. In acele momente iesea afara fuma 2,3 tigari una dupa alta  se intorcea in bordei se intindea in pat si adormea dus uitand de toate. Dormea visand poate la anii frumosi din tinerete sau la dramele traite ca prizonier. In noptile grele de iarna cand zapada acoperea toate drumurile si aproape in totalitate bordeiul sau iesea facea partie la el apoi se ducea sa-si ajute si vecinii. Om tare bun la suflet omenea si ajuta pe orcine ii trecea pragul. Nu de putine ori iarna pe dealul din apropierea bordeiului lupii urlau a foame si pustiu, atunci pe nea Neculai Rusu singur fiind il treceau fiorii  fricii, intetea focul in vatra. Iesea pe prispa bordeiului si chiuia de doua trei ori puternic , lighioanele padurii isi vedeau de treaba si parca urlau si mai tare.  Intr-o iarna grea a anului 1978 a nins atat de tare ca zapada a acoperit aproape in intregime bordeiul sau, a reusit sa deschida putin usa bordeiului, a facut un tunel in zapada, a luat zapada si a topit-o  la foc. Noaptea lupii de foame au venit la bordei si se plimbau deaupra casei, prin geamul micut se zareau vreo zece lupi care cautau parca sa intre  la el. Degeaba a inceput sa chiuie, atunci s-a pus in genunchi spre o icoana afumata din bordei si a inceput sa se roage la Dumnezeu mai ales ca lupii au inceput sa roada din usa. Dupa o ora de spaima cumplita s-a auzit o inpuscatura de arma iar lupii au luat-o la goana in padure. Ce se intamplase, Costica Dabija padurar si locuitor la o cabana din Mosinoiele vazand cainii sai ca latrau catre casa lui Neculai Rusu si nemaistiind nimic de acesta a luat pusca de vanatoare si a plecat catre el , poate el sau Dumnezeu il salvase. Pe la 63 de ani nea Neculai se inbolnaveste grav, fumase mult in viata lui cam 2, 3 pachete pe zi. Din fumat, fumul de la bucsele de mangal, de la lucrul in minele de carbune din Rusia a capatat cancer pulmonar. Doctorul i-a spus ca daca vrea sa mai traiasca sa lase de tot fumatul. A rezistat o luna, dar fumatul la el facea parte din viata lui, era prietenul si confidentul sau, era placerea vietii. Intr-o dimineata il chema pe fiul sau si ii spuse:

-Eu nu o mai duc mult, am avut o viata grea, mai am o singura dorinta, nu imi este frica de moarte, dute si cumpara-mi un pachet de tigari Nationale.

Nicu fiul sau se duse, nea Neculai lua o tigara o fuma incet cu o pofta nebuna, cat timp fuma tigara prin fata ochilor parca se derula filmul vietii, se gandea la Mosinoaiele la frumusetea locurilor de acolo, la bordeiul sau, ar fi vrut tare mult sa inchida ochii acolo. Privirea i se incetosa, simti ca il paraseste viata , se intinse pe pat ceru o lumanare , cu privirea la ea parasi existenta vietii.

P.S. Un om simplu s-a dus, acest OM a facut cinste comunei Fitionesti, a fost unul din multimea de oameni care a facut razboiul pentru apararea ROMANIEI, care si-a dat 7 ani din viata ca prizonier tot pentru binele tarii, el nu figureaza in nici o evidenta a comunei, nu este trecut pe nici un monument, dare el este in inima noastra a locuitorilor comunei Fitionesti a celor care l-au cunoscut. Dumnezeu sa-ti dea odihna vesnica nea NECULAI RUSU.