Prin ani 70 în comuna Răcoasa Postul de Miliție era cunoscut de toată lumea. Pe la el treceau mulți locuitori in diferite ipostaze, reclamati, reclamanti. Șef de post era Voinea iar ca ajutori Cringasu si Badiu. Cringasu nu era din zonă, nu prea inalt, voinicut, cu ochii mici si intepatori, cu o expresie a feței de om superior si atotștiutor avea în răspundere satul Verdea. Sat izolat, sat de mocani gospodari, sat de oameni liberi care nu le plăcea prea mult miliția. Cringasu s-a bucurat că avea în răspundere satul Verdea, mai un caș, mai un miel viața era frumoasă. Dacă aveai probleme cu miliția te lua la Răcoasa la post îți mai trăgea un toc de bătaie iar in sat era ca pe mosia lui. Trecea prin sat cu sareta mândru nevoie mare cu șapca data puțin pe spate, oprea sareta pe lângă un satean:
– Ia vino încoace bă…
Mai venea în sat cu motoreta Mobra si atunci de cum intra în sat huruitul ei se auzea in tot satul iar lumea se ferea de el. La post dacă ajungeai se aplica principiul, ai dreptate n-ai dreptate Cringasu tot te bate. Venea în sat iarna cu șeful de post Voinea, trageau la RE in separeu se puneau pe baut in timp ce RE le pregătea fripturi si mici bine rumeniti. Noaptea târziu trimetea după Ion Cosor de pe pârâul Verzii si îi spunea să-i ducă la Răcoasa. Ion se codea.
– Domnule sef eu va duc cu sania dar zăpada este atât de mare ca ne pot mânca lupii.
– Lasă Ioane ca avem pistoale la noi.
Pleca cu ei la Răcoasa, după ce ieșea din sat lupii urlau in jurul lor, îi ducea acasă, când se intorcea înapoi singur lupii urlau din nou, ochii lor străluceau ca două lumânări in noapte, pe Ion Cosor il apuca frica, dadea bice cailor chiuia de două trei ori, injura pe milițieni si ajungea acasa.
La balurile de la Ghiță Neagu după unele scandaluri venea Cringasu la cercetari. Allteori oprea muzica, tăia toba Caluienilor si trimitea pe flacai acasă. Acestia se gandeau cum sa se răzbune. Într-o seara stiind ca vine Cringasu cu motoreta pe ulița lui Iepurica au pus in dreptul grajdului lui Ion Rusii o sîrmă care bara drumul la un metru. Când a venit acesta a cazut cu tot cu motoreta spre bucuria flacailor.
Altă dată Cringasu fugarea pe toți cei care prindeau peste pe Susita si le lua peștele. Neculai Cosor și Costică Dragomir au pățit de multe ori acest lucru. Într-o zi dupa ce le confiscase peștele cu zile in urma au plecat la Susita. Stiau cam la ce ora venea de obicei Cringasu cu motoreta lui si o parca in apropiere de moara lui Buliche. Neculai Cosor s-a ascuns in niste maracini din apropierea morii si aștepta, a venit Cringasu a lăsat Mobra si a plecat in patrulare. A iesit din maracini Neculai Cosor s-a uitat in stânga și în dreapta s-a dus la motoreta a desfăcut capacul la rezervor si a pus un pumn de nisip in benzină. A fugit cu Costică Dragomir acasă.
A doua zi, poate il văzuse careva, poate il văzuse Costică Buliche, Cringasu era la poarta lui Ion Cosor si îi spunea ce se întâmplase si ce făcuse Neculai. Nene Ion Cosor il cunoștea pe milițian, începu să râdă.
-Fii si dumneata mai bun, si lasă sa mâncăm si noi un pește.
Îl chema pe Neculai îl mustra iar el cu capul in pământ promitea ca nu mai face.
– Dar daca nu mergea Mobra cum ai ajuns acasă?
– Am împins la ea de m-a luat dracii.
Cringasu venea in Verdea mergea la Căminul cultural si acolo dacă vedea o fată cu fusta scurta o taia cu o foarfecă. Pe băieți care aveau parul mare lasat in plete îi oprea si îi tundea. Asa au pățit mulți, Gheorghe Caragata, Costică Dragomir, Mitică Blaga. Flăcăii pe care ii si mai altoia crasneau din dinți si așteptau momentul răzbunării. Verzeni erau buni la suflet dar daca ii suparai nu te uitau o viață si nu scapai de răzbunare. Într-o duminică după-amiază isi facu apariția în Verdea in sareta Cringasu. Mergea pe mijlocul drumului si trebuia sa te ferești din calea lui. Opri o căruță de lemne a lui Neculai Rusu îi facu acte apoi se duse la Re unde se puse pe mancat si băut. Cei care îi purtau sambetele din Verdea l-au văzut, venise si vremea lor. Seara când începuse să se întunece bine, Cringasu candriu de bautura multa de la Re pe care nu o platise, mulțumit si de mâncare dupa ce scoase un ragait ii zise lui Margarit care bea si el o bere in bufet.
– Ia dute bă si ada sareta mea din spate de la bufet.
Se sui in sareta ajutat de cei de la bufet si o lua la deal spre Răcoasa.
– Dii boală si lovea calul cu o nuia. Calul mergea la pas, lui Cringasu viata i se parea tare frumoasă. Era si el cineva. Pe la Ranghioaia din tufele de la marginea drumului se desprinse doua umbre de oameni cu două bâte in mâini. Cringasu nu observă nimic, cei doi se luara după sareta, o ajunse si începură a-i cara la pari pe spate cu sete. Acesta nu stia ce se întâmplă, din instinct puse mâinile la cap si incerca sa se apere de lovituri. Cu înjurături înfundate cei doi dădeau cu sete. Calul în invalmaseala o lua la fugă cu sareta, Cringasu scapă lovit si pravalit in fundul saretei, era aproape leșinat si paralizat de frica. Calul obișnuit cu traseul duse sareta la poarta postului de militie, statea la poarta si fornaia. Auzind zgomot Seful de post Voinea iesi afară din casă si il văzu pe ajutor plin de sânge. A chemat doctorul nu era grav, a doua zi milițienii anchetau cazul. Nu au descoperit nimic, verzenii nici morti nu se parau. Cringasu nu mai venea des la Verdea ci doar când avea treabă urgenta devenise si el OM. Se zice că, cum îți așterni asa dormi, se mai zice ca de bataie nu ar fi fost străin Mitică Blaga, va rog să-l întrebați daca il întâlniți
